Avraam a crezut cu nădejde că el va fi părinte al multor neamuri (…); și nu s-a îndoit, prin necredință, de făgăduința lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credință, dând slavă lui Dumnezeu, și fiind încredințat că ceea ce i-a făgăduit are putere să și facă.
Celui ce voiește să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa.
Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr.
Dacă va păzi cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac.
…nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu…
Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu.
Pe El să-L ascultați în toate câte vă va spune.
Îndrăzniţi voi oare să Mă întrebaţi despre cele viitoare şi să daţi poruncă lucrului mâinilor Mele?
O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase.
… poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni.