Din Faptele Apostolilor (4:13-22)

În zilele acelea, văzând iudeii îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și știind că sunt oameni fără carte și simpli, se mirau și îi cunoșteau că fuseseră împreună cu Iisus; și, văzând pe omul cel tămăduit stând cu ei, n-aveau nimic de zis împotrivă, dar, poruncindu-le să iasă afară din sinedriu, vorbeau între ei, zicând: Ce vom face acestor oameni? Căci este învederat tuturor celor ce locuiesc în Ierusalim că prin ei s-a făcut o minune cunoscută și nu putem să tăgăduim. Dar ca aceasta să nu se răspândească mai mult în popor, să le poruncim cu amenințare să nu mai vorbească de numele acesta niciunui om. Și, chemându-i, le-au poruncit ca nicidecum să nu mai grăiască, nici să mai învețe în numele lui Iisus. Iar Petru și Ioan răspunzând, au zis către ei: Judecați dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim cele ce am văzut și am auzit. Dar ei, amenințându-i din nou, le-au dat drumul, negăsind niciun chip cum să-i pedepsească, din pricina poporului, fiindcă toți slăveau pe Dumnezeu, pentru ceea ce se făcuse, căci omul cu care se făcuse această minune a vindecării avea mai mult de patruzeci de ani.

Din Evanghelia după Ioan (5:17-24)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl Meu până acum lucrează; și Eu lucrez. Deci, pentru aceasta căutau și mai mult iudeii să-L omoare, nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci și pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-Se pe Sine deopotrivă cu Dumnezeu. A răspuns, deci, Iisus și le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Fiul nu poate să facă nimic de la Sine dacă nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele pe care le face Acela, pe acestea le face și Fiul întocmai. Pentru că Tatăl iubește pe Fiul și-I arată toate câte face El și lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă mirați. Căci, precum Tatăl înviază pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cărora voiește. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, ca toți să cinstească pe Fiul precum cinstesc pe Tatăl. Cel ce nu cinstește pe Fiul, nu cinstește nici pe Tatăl Care L-a trimis. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel Care M-a trimis pe Mine, are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață.

Când nefericitul exemplu şi nefericitele pofte ale părinţilor îi abat pe copii de la împlinirea sfinţitelor îndatoriri faţă de Dumnezeu, când îi atrag la fapte potrivnice legii Lui, care strică pacea conştiinţei, care sunt potrivnice adevăratului bine şi mântuirii sufletului nemuritor, când părinţii sau mai-marii cer un lucru potrivnic credinţei sau legii lui Dumnezeu, trebuie să le spunem ceea ce Apostolii le-au zis căpeteniilor iudeilor: „Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu” (Fapte 4,19), şi apoi trebuie să răbdăm pentru credinţă şi pentru legea lui Dumnezeu tot ce ar urma.