aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sfântului apostol Pavel (1:3-10)
3. Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S’a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din acest veac rău de acum, după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru,
5. Căruia fie-I slava în vecii vecilor. Amin!
6. Sunt uimit că de la Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, voi treceţi atât de repede la altă evanghelie;
7. nu că este alta, ci numai că sunt unii care vă tulbură şi vor să strice Evanghelia lui Hristos.
8. Dar: chiar dacă noi sau înger din cer v’ar propovădui altceva decât ceea ce v’am binevestit noi, să fie anatema!
9. Aşa cum v’am spus-o mai înainte, v’o spun din nou şi acum: Dacă cineva vă propovăduieşte altceva decât ceea ce aţi primit, anatema să fie!
10. Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? sau oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş plăcea oamenilor, n’aş fi rob al lui Hristos.
Din Evanghelia după Luca (9:37-44)
37. Şi a fost că în ziua următoare, când s’au coborât din munte, L-a întâmpinat mulţime multă.
38. Şi iată că un bărbat din mulţime a strigat, zicând: „Învăţătorule, rogu-mă Ţie, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am;
39. şi iată că un duh necurat îl apucă şi deodată răcneşte şi-l zguduie cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.
40. Şi m’am rugat de ucenicii Tăi să-l scoată, dar ei n’au fost în stare”.
41. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic!, până când voi fi cu voi şi vă voi răbda?… Adu-l aici pe fiul tău!”
42. Şi pe când acesta se apropia, demonul l-a trântit şi l-a zgâlţâit. Iar Iisus a certat duhul cel necurat şi l-a vindecat pe copil şi i l-a dat tatălui său.
43. Iar toţi au rămas uimiţi de măreţia lui Dumnezeu. Şi în timp ce toţi se minunau de toate câte le făcea, El le-a zis ucenicilor Săi:
44. „Puneţi în urechile voastre cuvintele acestea: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor”.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici!, că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! (Matei 23:23-24)
Cărturarii și fariseii erau meticuloși în respectarea prescripțiilor mai mici ale Legii, precum interdicția de a mânca orice ființă care se târăște pe pământ (Lev. 11). De aceea își strecurau vinul și celelalte lichide, pentru a se asigura că nu era niciun țânțar sau altă insectă în ele. În același timp, ei neglijau întreg scopul Legii, care era dreptatea, mila și credința. Hristos le amintește că ar trebui să le facă pe amândouă: să respecte și regulile externe mai mici, dar să îmbrățișeze și sensul interior mai greu al acestor reguli.
Uneori este dificil să ne dăm seama în fiecare zi care lucru este important și care mai puțin important. Aș putea, de exemplu, să-mi stabilesc ca scop îmbunătățirea programului de rugăciune sau a modului în care postesc, să spunem, acest Post al Crăciunului. În același timp, este posibil să neglijez o problemă mai mare, mai importantă, din inima mea, cum ar fi faptul că sunt distant și arogant față de anumiți colegi de la muncă sau față de vreun membru al familiei mele. Sau poate că sunt scârbit, nerecunoscător și nemulțumit de viața mea.
Dumnezeu nu îmi spune să neglijez rugăciunea și postul, ci îmi spune că, orice disciplină exterioară voi adopta, trebuie tot timpul să mă concentrez pe reînnoirea inimii mele în Duhul Lui; pe dispoziția mea interioară față de El, față de mine însumi și față de ceilalți.
Astăzi vreau să cer și să mă încred în ajutorul și în harul Lui, păstrându-mi inima deschisă față de El și față de lucrurile secundare din timpul zilei.
0 Comments