Cântarea de laudă a Mariei (Luca 1:46-53)
Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că El a căutat spre smerenia roabei Sale; că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – şi sfânt e numele Lui – şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a faptă tare cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor; coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Timotei a Sfântului apostol Pavel (1:1-7)

1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui Iisus Hristos, nădejdea noastră,
2. către Timotei, adevărat fiu în credinţă: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3. Când am plecat în Macedonia te-am îndemnat să rămâi în Efes ca să le porunceşti unora să nu înveţe învăţături străine,
4. nici să ia aminte la basme şi la genealogii fără de sfârşit, care aduc mai degrabă certuri decât iconomia lui Dumnezeu cea întru credinţă;
5. iar ţinta poruncii „aceleia” este iubirea din inimă curată, din conştiinţă bună şi din credinţă nefăţarnică,
6. de la care unii, îndepărtându-se, s’au abătut spre vorbărie deşartă;
7. vrând ei să fie învăţători ai legii, nu înţeleg nici ceea ce spun, nici cele pe care le susţin cu atâta tărie.

Din Evanghelia după Luca (14:1-15)

1. Şi a fost că era într’o sâmbătă când a intrat El să mănânce în casa unuia din capii fariseilor.
2. Şi iată că un om bolnav de hidropică era înaintea Lui.
3. Şi, răspunzând, Iisus a zis către învăţătorii de lege şi către farisei: „Este oare îngăduit a vindeca sâmbăta, sau nu?”
4. Ei însă au tăcut. Şi punându-Şi mâna pe el, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
5. Iar lor le-a zis: „Care dintre voi, de-i va cădea asinul sau boul în fântână, nu-l va scoate în chiar ziua sâmbetei?”
6. Şi n’au putut să-I răspundă la aceasta.
7. Şi luând El seama cum cei poftiţi la masă îşi alegeau cele dintâi locuri, le-a spus o parabolă, zicând:
8. „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te aşeza pe locul cel dintâi, ca nu cumva un altul mai de cinste decât tine să fie şi el poftit
9. şi, venind cel care v’a chemat, pe tine şi pe el, să-ţi spună: Dă-i acestuia locul! Şi atunci, ruşinat, te vei urni să iei locul cel mai de la urmă.
10. Ci, când vei fi chemat, mergi şi te aşază pe locul cel mai de la urmă pentru ca, atunci când va veni cel care te-a poftit, să-ţi spună: Prietene, mută-te mai sus! Atunci vei avea cinste în faţa tuturor celor ce stau la masă cu tine.
11. Că tot cel ce se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa”.
12. Zisu-i-a şi celui care-L chemase: „Când faci prânz sau cină, nu-ţi chema prietenii, nici fraţii, nici rudele, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva la rândul lor să te cheme şi ei pe tine şi să-ţi fie ca răsplată.
13. Ci, când faci un ospăţ, cheamă-i pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi,
14. şi fericit vei fi că ei nu pot să-ţi răsplătească; fiindcă ţi se va răsplăti la învierea drepţilor”.
15. Şi auzind acestea, unul dintre cei ce şedeau cu El la masă I-a zis: „Fericit este cel ce se va ospăta întru împărăţia lui Dumnezeu!”

Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa

Cât de plăcută este cuvântarea neașteptată a Maicii Domnului! Maria, binecuvântata fecioară, o femeie care de obicei nu rostea multe cuvinte, deodată face această declarație profundă de mulțumire și de laudă. Ea se bucură pentru revelația făcută de ei de Dumnezeu; pentru biruința smereniei asupra mândriei, a puterii lui Dumnezeu asupra „puterii” omenești.

Nu știm dacă ea a văzut la propriu cum cei puternici au fost coborâți de pe tronurile lor. Ea contemplă mai degrabă un principiu duhovnicesc, al modului în care Dumnezeu lucrează în viețile noastre, coborându-ne de pe tronurile noastre dacă suntem plini de mândrie și ridicându-ne când ne recunoaștem neputința și ne încredem în El.

Astăzi, când continui să o urmez pe ea în călătoria noastră spre Betleem, vreau de asemenea să fiu recunoscător. Vreau să fiu recunoscător pentru revelația pe care Dumnezeu mi-a făcut-o mie, pentru neputința mea, în orice mod s-a manifestat aceasta; fie că mi-am gestionat greșit timpul, fie că mi-am dat frâu liber gurii sau i-am deranjat pe ceilalți în alte moduri. Vreau să Îl las pe Dumnezeu să mă ridice astăzi, reînnoind în mine smerenia Lui. Că mi-a făcut mie mărire Cel-Puternic – şi sfânt e numele Lui.