aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sfântului apostol Pavel (2:6-10)
6. Dar cei ce par a fi ceva – oricine-ar fi fost ei cândva, nu mă priveşte; Dumnezeu nu caută la faţa omului –, cei ce par a fi ceva nu mi-au adăugat nimic,
7. ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru pentru cei tăiaţi împrejur
8. – căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii’mprejur a lucrat şi prin mine la neamuri –
9. şi cunoscând harul ce mi-a fost dat, Iacob şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, ne-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă în semn de părtăşie, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,
10. numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m’am şi străduit să fac.
Din Evanghelia după Marcu (5:22-43; 6: 1)
22. Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare
23. şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască”.
24. Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea.
25. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge.
26. Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău.
27. Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s’a atins de haina Lui;
28. că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca”.
29. Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s’a vindecat de boală.
30. Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s’a atins de hainele Mele?”
31. Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s’a atins de Mine?…”.
32. Şi El se uita împrejur s’o vadă pe aceea care făcuse aceasta.
33. Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.
34. Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!”
35. În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?”
36. Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!”
37. Şi n’a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob.
38. Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
39. Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme”.
40. Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila.
41. Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi”, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!”
42. Şi de’ndată s’a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire.
43. Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce.
1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii au mers după El.
Reflecții pentru oameni ocupați, monahia Vassa
Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini, şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, întru Care toată zidirea, bine’ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul. (Efeseni 2:19-22)
Apostolul îmi amintește astăzi că nu sunt singur; nu sunt străin sau un locuitor vremelnic, rătăcind fără niciun scop și fără de prieteni într-o țară străină. Eu sunt zidit, puțin câte puțin, împreună cu alți casnici ai lui Dumnezeu, cu care împărtășesc un limbaj comun. În rândul celor împreună cetățeni cu mine se află sfinții, apostolii și profeții, atât cei de ieri, cât și de cei de astăzi, cu Iisus Hristos, piatra cea din capul unghiului. Și noi toți în această casă a lui Dumnezeu trăim împreună și ne zidim împreună, în Duhul.
Când mă confrunt cu obstacole în călătoria mea de ceas de ceas și zi de zi către Dumnezeu, precum lenea și obiceiul de a amâna ceea ce trebuie făcut, am tendința să pierd din vedere faptul pozitiv că sunt zidit puțin câte puțin împreună cu alți purtători de cruce spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh. Procesul de a fi zidit include obstacole și dificultăți, altfel nu ar mai fi nevoie de zidire. Iar astăzi mi se aduce aminte că nu sunt singur în acest proces care se săvârșește zilnic în mine și în alții prin urcuș duhovnicesc, nu prin desăvârșire spirituală.
Astăzi doresc să fiu zidit în Duhul Sfânt, în timp ce iau din nou crucea lui Hristos, care include atât slăbiciunile mele, cât și cele ale altora. Nu trebuie să mă simt descurajat în locul în care mă aflu astăzi, în călătoria mea. Pentru că acel loc este casa lui Dumnezeu, unde nu sunt singur.
0 Comments