N-ați auzit pe Pavel spunând: „toate acestea au fost scrise spre povățuirea noastră”? Dacă ar trebui să iei Sfânta Evanghelie în mâini, n-ai face-o dacă ți-ar fi mâinile nespălate! Pentru ce, așadar, nu socotești cele cuprinse în ea cu mult mai de preț? O astfel de socotință a întors totul cu susul în jos! Vrei să știi ce mare folos ai de pe urma citirii Sfintelor Scripturi? Cercetează-te să vezi ce gânduri îți vin în minte când auzi cântându-se un psalm și ce gânduri îți vin când auzi un cântec de lume! Ce gânduri îți vin când ești în biserică și ce gânduri când ești la teatru! Și vei vedea câtă deosebire este între o stare sufletească și alta, deși sufletul este unul! De aceea, Pavel spunea: „tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. Să căutăm deci să avem necontenit în gurile noastre cântările Duhului. Asta ne face să fim superiori animalelor necuvântătoare, deși în alte privințe suntem cu mult inferiori lor. Cântările Duhului sunt hrană sufletului, podoabă și tărie; lipsa lor, foamete, foamete cumplită. Scriptura spune: le voi da lor „nu foamete de pâine, nici sete după apă, ci foamea de a auzi cuvântul Domnului.” Ce poate fi mai groaznic decât să-ți atragi de bună voie asupra capului tău răul cu care Dumnezeu te amenință ca pedeapsă, adică să-ți înfometezi sufletul și să-l slăbănogești? Că prin cuvinte ne stricăm sau ne mântuim sufletul. Cuvintele ne pornesc spre mânie și tot ele ne îmblânzesc din nou. Un cuvânt de rușine ne aprinde în suflet pofta, iar un cuvânt cuminte ne face curați la suflet și la trup. Dacă un simplu cuvânt are atât de mare putere, spune-mi, te rog, cum de disprețuiești cuvintele Scripturii? Dacă un sfat omenesc poate atât de mult, apoi cu mult mai mult când sfaturile sunt date de Duhul lui Dumnezeu! Cuvântul scos din dumnezeieștile Scripturi înmoaie mai bine decât focul un suflet învârtoșat și-l face în stare să săvârșească orice lucru bun. Așa i-a potolit și i-a îmblânzit Pavel pe îngâmfații și semeții corinteni; că ei, corintenii, se lăudau tocmai cu faptele de care trebuiau să se rușineze și să-și acopere fețele. Dar ascultă ce schimbare s-a petrecut în ei după ce au primit epistola lui Pavel! Însuși dascălul o mărturisește, spunând astfel: „faptul acesta că v’aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v’a adus!, şi câtă dezvinovăţire!, şi câtă mâhnire!, şi câtă teamă!, şi câtă dorinţă!, şi câtă râvnă!, şi câtă ispăşire!” Sfătuind pe cei din jurul nostru prin cuvintele lui Dumnezeu, îndreptăm viața slugilor noastre, a copiilor noștri, a soțiilor noastre, a prietenilor noștri, iar pe dușmani ni-i facem prieteni. Prin cuvintele Sfintelor Scripturi au ajuns mai buni chiar marii bărbați, chiar prietenii lui Dumnezeu. De pildă, David, după ce a păcătuit, a ajuns la acea minunată pocăință datorită cuvintelor lui Dumnezeu.

Domnul l-a trimis atunci la David pe profetul Natan. Acesta a intrat la el şi i-a zis: „Într’o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Cel bogat avea foarte multe turme şi cirezi, iar cel sărac n’avea nimic, în afară de o mieluşea mică, pe care o cumpărase şi pe care a ţinut-o şi a hrănit-o; şi ea a crescut laolaltă cu el şi copiii lui: din pâinea lui mânca şi din paharul lui bea şi la sânul lui dormea şi-i era ca o fiică. La omul bogat a poposit un călător, dar el nu s’a îndurat să ia din turmele lui şi din cirezile lui ca să gătească pentru călătorul care venise la el, ci a luat mieluşeaua omului sărac şi a gătit-o pentru oaspetele său”.

Atunci David s’a mâniat cu mare aprindere împotriva acelui om; şi a zis David către Natan: „Viu este Domnul: vinovat de moarte este omul care a făcut aceasta; de şapte ori va plăti mieluşeaua, de vreme ce a făcut o faptă ca aceasta şi n’a avut milă!” Atunci Natan a zis către David: „Tu eşti omul care a făcut aceasta! Aşa grăieşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu sunt Cel ce te-a uns rege peste Israel; tot Eu sunt Cel ce te-a scăpat din mâna lui Saul şi ţi-am dat casa domnului tău şi pe femeile domnului tău la sânul tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi pe a lui Iuda; iar dacă aceasta e puţin, îţi voi da mai mult. De ce ai nesocotit tu cuvântul Domnului, ca să faci ceea ce e rău în ochii Lui?: pe Urie Heteul l-ai ucis cu sabia; i-ai luat soţia ca să-ţi fie ţie femeie, iar pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Şi acum: Sabia nu se va îndepărta niciodată din casa ta, de vreme ce tu M’ai nesocotit pe Mine şi ai luat-o pe soţia lui Urie Heteul ca să-ţi fie ţie femeie. Aşa grăieşte Domnul: Iată, Eu voi ridica împotrivă-ţi rău chiar din casa ta şi pe femeile tale le voi lua de dinaintea ochilor tăi şi le voi da aproapelui tău, iar el se va culca cu femeile tale la lumina zilei; căci tu ai făcut această faptă pe ascuns, dar Eu voi face lucrul acesta în văzul întregului Israel şi în faţa acestui soare”.

Atunci David a zis către Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului”. Iar Natan a zis către David: „Şi Domnul ţi-a îndepărtat păcatul: nu vei muri. Dar pentru că tu, prin fapta aceasta, le-ai dat vrăjmaşilor Domnului un mare prilej de întărâtare, şi fiul tău care ţi s’a născut va muri negreşit”. Natan s’a întors la casa sa. Iar Domnul a lovit pruncul pe care femeia lui Urie Heteul i-l născuse lui David, iar acela s’a îmbolnăvit. Şi David a căutat spre Domnul în grija pentru prunc. Şi a postit David cu post aspru şi a rămas toată noaptea culcat pe pământ.

(2 Regi 12)

Apostolii, iarăși, tot datorită cuvintelor lui Dumnezeu au ajuns ce au ajuns și au atras la ei întreaga lume. Dar ce folos are un om dacă aude cuvintele lui Dumnezeu și nu le face? Nu mic îi va fi folosul chiar numai dacă aude cuvintele lui Dumnezeu. Se va osândi, va ofta și va ajunge cândva și la săvârșirea celor spuse de Dumnezeu. Dacă nu are conștiința păcatului, când se va depărta de păcat, când se va osândi? Să nu disprețuim, așadar, auzirea dumnezeieștilor Scripturi. Gândul acesta este un gând drăcesc, care nu ne lasă să vedem comoara, care nu ne lasă să ne îmbogățim. Diavolul ne șoptește la ureche că nu-i de niciun folos auzirea legilor lui Dumnezeu, pentru că se teme ca nu cumva noi să trecem de la auzirea cuvintelor lui Dumnezeu la săvârșirea lor. Cunoscându-i viclenia, să ne întărim cu aceste arme, pentru a-i zdrobi capul și a ajunge de nebiruit.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a II-a la Matei)

Despre citirea Sfintei Scripturi (6)