Cuvântul zilei – Vineri, săptămâna a III-a din Postul Mare
Nu e nimic mai uşor decât să te înşeli pe tine însuţi şi, înfumurându-te cu slava deşartă, să te socoteşti că eşti ceva, fiind nimic (Sf. Grigorie Teologul)
Nu e nimic mai uşor decât să te înşeli pe tine însuţi şi, înfumurându-te cu slava deşartă, să te socoteşti că eşti ceva, fiind nimic (Sf. Grigorie Teologul)
Se cunoaşte pe sine însuşi îndeosebi acela care se socoteşte pe sine nimic. (Sf. Ioan Hrisostom)
Nu-i nimic mai bun decât să-ţi cunoşti neputinţa şi necunoştinţa. (Sf. Petru Damaschin)
Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi. (Galateni 5, 14-15)
Aşa cum Cel ce v’a chemat pe voi e sfânt, fiţi şi voi sfinţi în întreaga voastră purtare. Că scris este: Voi veţi fi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt. (1 Petru 1, 15-16)
Dar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege. (Galateni 4, 4)
Pe postitor şi rugător demonii îl simt de departe şi fug de el ca să nu primească lovituri dureroase.
Ce privelişte să fi fost aceea care îi adusese pe privitori în cea mai desăvârşită nedumerire? Ce privelişte să fi fost aceea care pecetluise cu tăcerea gurile privitorilor şi le cutremurase, totodată, sufletele? Ei veniseră ca să-şi îndestuleze pofta de iscodire, şi au plecat bătându-şi piepturile şi ducând cu sine o înfricoşătoare nedumerire… Ce privelişte să fi fost aceea?
„Ierusalimul închipuie sufletul evlavios.”
„…glas de veselie daţi de veste: Domnul l-a izbăvit pe robul Său!”