Pe cel ce se mândreşte cu cunoştinţa, judecata cea dreaptă îl va părăsi. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

Curăţia este păzită de smerenie, înfrânare, rugăciune necontenită şi meditaţie duhovnicească. (Cuviosul Teognost)

Curăţia nu vine numai din a nu face rele, ci şi din a stinge cu totul relele, prin împlinirea cu grijă a celor bune. (Sf. Diadoh al Foticeei)

Oricât de mici sunt păcatele, ele pătează conştiinţa, iar conştiinţa trebuie să fie mereu curată, dar se pătează totuşi zilnic şi atunci în toate zilele trebuie s-o curăţim. (Sf. Vasile cel Mare)

Aşa cum o albină înţeleaptă culege mierea din flori, astfel şi tu, prin lectură bună, dobândeşte-ţi leac pentru suflet. (Sf. Efrem Sirul)

Cunoştinţa sporeşte pe măsură ce fiecare se preface (se transformă), intrând în unire cu harul îndumnezeitor. Într-o persoană desăvârşită nu va mai rămâne loc pentru „inconştient”. Totul va fi pătruns de lumina dumnezeiască. (Sf. Simeon Noul Teolog)

Calea spre cunoştinţa de Dumnezeu este neprihănirea şi smerenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Cuviosul Isihie Sinaitul)

Sufletul nu se poate întinde niciodată după cunoştinţa lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu se va atinge de el. (Sf. Maxim Mărturisitorul)

Cine cunoaşte pe Dumnezeu şi se cunoaşte pe sine nu învinuieşte pe nimeni pentru păcatele sale (Sf. Antonie cel Mare)