Să urmărim scopul Dumnezeieștii Scripturi, care se interpretează pe ea însăși; numai că ni se cere un lucru: să nu ne uităm la grosolănia cuvintelor, ci să înțelegem că slăbiciunea minții noastre este de vină că Scriptura folosește cuvinte atât de grosolane, adică unele nepotrivite firii dumnezeiești. Auzul nostru omenesc nici n-ar fi putut înțelege altfel cuvintele Scripturii, dacă n-ar fi avut parte de un pogorământ atât de mare. Dacă, chiar cu toată precizia folosită de Dumnezeiasca Scriptură, unii dintre cei ce se laudă cu elocința lor și cu înțelepciunea lor lumească îndrăznesc să grăiască împotriva celor scrise în Scriptură și să spună că raiul n-a fost făcut pe pământ și altele decât cele ce sunt spuse de Dumnezeiasca Scriptură, atunci gândesc cum nu este scris, ci împotriva celor scrise. […] Și doar Scriptura, când vrea să ne învețe astfel de lucruri, se interpretează pe sine însăși și nu-l lasă pe cititor să rătăcească! Dar, pentru că mulți vorbesc nu pentru a avea vreun câștig din Dumnezeieștile Scripturi, ci ca să încânte auzul ascultătorilor cu ce le trece prin minte, de aceea se străduiesc să atragă luarea-aminte nu asupra celor de folos, ci, mai cu seamă, asupra celor ce pot încânta. De aceea, vă rog să închideți urechile unora ca aceștia și să urmați canonul Sfintelor Scripturi. […] A nu crede în cele scrise în Dumnezeiasca Scriptură, ci a introduce altele din mintea ta, socot că acest lucru aduce mare primejdie asupra capului celor care îndrăznesc să facă aceasta.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a XIII-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)