Din Proorocia lui Isaia (37, 33-38; 38, 1-6)

33. De aceea, aşa zice Domnul despre regele Asirienilor: Nu va intra el în cetatea aceasta, nici că săgeată va repezi într’însa, nici pavăză va aduce împotrivă-i şi nici cu şanţ o va împresura;
34. ci pe drumul pe care a venit pe acela se va întoarce şi în cetatea aceasta el nu va intra; acestea zice Domnul.
35. Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru ca de dragul Meu s’o mântuiesc şi de dragul lui David, robul Meu”.
36. Şi a venit îngerul Domnului şi a ucis din tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii; când s’au sculat dimineaţa, au găsit toate aceste trupuri moarte.
37. Iar Senaherib, regele Asirienilor, s’a întors şi a plecat şi a locuit în Ninive.
38. Şi’n timp ce el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareţer, fiii săi, l-au ucis cu sabia şi au fugit în Armenia; iar în locul lui a domnit fiul său Asarhadon.
1. Şi a fost în vremea aceea că Iezechia s’a îmbolnăvit de moarte. Iar profetul Isaia, fiul lui Amos, a venit la el şi i-a zis: „Aşa zice Domnul: Pune-ţi casa’n rânduială, că vei muri şi nu vei trăi”.
2. Iar Iezechia s’a întors cu faţa la perete şi I s’a rugat Domnului, zicând:
3. „Adu-Ţi aminte, Doamne, cum am umblat eu în faţa Ta întru adevăr – cu inimă adevărată – şi cum am făcut eu cele bineplăcute în ochii Tăi”. Şi a plâns Iezechia cu plângere mare.
4. Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând:
5. „Du-te şi spune-i lui Iezechia: Acestea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău: Rugăciunea ţi-am auzit-o, lacrimile ţi le-am văzut, şi iată că-i voi adăuga duratei tale cincisprezece ani.
6. Iar pe tine te voi izbăvi din mâna regelui Asirienilor şi de dragul acestei cetăţi te voi ocroti.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„În tot locul sunt ochii Domnului: ei văd pe cei răi şi pe cei buni” (Pilde 15, 3). O, de şi-ar aminti pururea de asta făptura înţelegătoare! Atunci nu numai că nu ar îndrăzni să-şi facă de cap pe față şi să se dedea netrebniciilor trupeşti, și nici lăuntric, în gândurile minţii sale şi în mişcările inimii sale n-ar îngădui nici un lucru neplăcut lui Dumnezeu. Ar sta atunci cum stă un ostaş aflat pe front înaintea împăratului, cu toată luarea-aminte şi asprimea faţă de sine însuşi, pentru a nu se arăta necunoscător al regulamentului şi a nu avea de suferit mânia şi pedeapsa împărătească. Pentru noi, regulamentul sunt poruncile lui Dumnezeu, care arată şi felul de gânduri care se cuvin, şi felul de simţăminte şi stări sufleteşti pe care trebuie să-l avem; întru toate acestea trebuie să ne arătăm în bună regulă.