perioadă: ianuarie – martie 2017

carte suport:  O istorie a Bisericii de Răsărit – Alexander Schmemann

146093_corabia

Istoria Bisericii este documentul interpretat al originii, progresului şi impactului creştinismului asupra societăţii umane, având la bază datele organizate adunate prin metoda ştiinţifică din surse arheologice, documentare sau din surse vii. Ea este povestirea interpretată şi organizată a răscumpărării omului şi a pământului. Doar dacă această definiţie este împlinită, cercetătorul creştin care studiază istoria va avea o mărturie exactă a istoriei credinţei pe care el o declară. În acest caz, fiii luminii nu trebuie să rămână în urma fiilor întunericului. Dumnezeu este transcendent în creaţie, dar imanent în istorie şi în răscumpărare.Creștinismul de-a lungul secolelor - Earle E. Cairns

Partea 1 – Începutul Bisericii

Cartea Faptele Apostolilor este piatra unghiulară a Istoriei Bisericii. […] Ea descrie prima comunitate creștină din Ierusalim și persecuțiile acesteia din partea autorităților iudaice, predica Apostolilor – și mai ales pe cea a Sfântului Apostol Pavel – și, în sfârșit, răspândirea creștinismului, de la Ierusalim la Roma. […] Necredinciosul s-ar putea îndoi de istoricitatea lor [a faptelor]. Dar chiar și așa, trebuie să admită că în nici un moment creștinii nu au încetat să creadă în originea divină a Bisericii și, dacă această credință nu este păstrată în minte, este practic imposibil să înțeleagă dezvoltarea ulterioară a acesteia.Alexander Schmemann, O istorie a Bisericii de Răsărit
  • Faptele Apostolilor
  • Comunitatea din Ierusalim – prima Biserică
  • Organizarea Bisericii primare
  • Viața creștinilor
  • Separarea de iudaism
  • Apostolul Pavel
  • Biserica și lumea greco-romană
  • Baza persecuției romane/ martirii
  • Noul Testament și celelalte scrieri
  • Începuturile teologiei

16 ianuarie 2017

23 ianuarie 2017



Partea 2 – Triumful creștinismului (sec IV)

Convertirea împăratului Constantin a avut ca rezultat cea mai mare schimbare prin care a trecut vreodată Biserica. Semnificația sa nu e limitată doar la schimbarea relațiilor dintre Biserică și stat, respectiv, cadrul exterior al vieții bisericești. Mult mai importantă a fost schimbarea modului de gândire al creștinismului însuși, transformarea internă profundă care a avut loc în comunitatea bisericească, în mod gradual.Alexander Schmemann, O istorie a Bisericii de Răsărit
  • Sf. Constantin/ Biserica și statul
  • Arienii
  • Primul Sinod Ecumenic
  • Roma și Constantinopol
  • Noua relație a creștinilor cu lumea/ bisericile văzute/ începutul monahismului
  • Al II-lea Sinod Ecumenic/ Sf. Ioan Gură de Aur

30 ianuarie 2017

 

Partea 3 – Era Sinoadelor Ecumenice (400-800)

Nimic din zidire nu I-a greşit cu nimic Ziditorului, decît numai omul: nici soarele, nici luna, nici stelele, nici stihiile. Nici unele dintre acestea nu şi-a călcat menirea sa, ci doar omul. Dimpotrivă, ele singure au rămas credincioase Ziditorului lor, împăratului, Cuvîntului Care le-a adus în fiinţă. Pe cînd omul s-a rupt de Cauza lui bună şi s-a alipit de minciună, punînd înşelăciunea în locul adevărului, iar închinarea cuvenită Făcătorului a dat-o pietrelor şi sieşi. De ce se miră atunci unii că Dumnezeu a venit în lume chip de om luînd pentru ca să mîntuiască omenirea?…Sf. Atanasie cel Mare
  • Structura Bisericii
  • Concepția bizantină privind Biserica și statul
  • Constantinopol și Alexandria
  • Sinodul al III-lea Ecumenic/ Nestorienii/ Sf. Chiril al Alexandriei/ Născătoarea de Dumnezeu
  • Sinodul al IV-lea Ecumenic/ Monofiziții/ Drumul către separare
  • Împăratul Justinian/ Identificarea Bisericii cu imperiul
  • Tensiune în relația cu Biserica Romei
  • Sinodul al V-lea Ecumenic/ Noii adepți ai lui Origen
  • Prăbușirea imperiului/ Apariția islamului
  • Sinodul al VI-lea Ecumenic/ Monoteliții/ Sf. Papă Martin și Sf. Maxim Mărturisitorul
  • Scimbarea structurii bisericești/ Teologia bizantină/ Evoluția Liturghiei

8 februarie 2017

Partea 4 – Bizanțul (800-1453)

Bizanț și bizantin este un nume pe care bizantinii nu l-au cunoscut niciodată. Ei își ziceau romani, și se mândreau cu aceasta: limba greacă, dar nu numai aceasta, ci și limba siriană, cea coptă, cea armeană era limba obisnuită, atît pentru viața uzuală, cît și în biserică, și, începînd de la o anumită dată, în actele publice, de stat. Numele vechiului oraș elenic de pe strîmtori nu putea să fie pentru ei decît o amintire din școală a unei vechi realități păgâne, bună de dat uitării întrucît nu se mai lega de nimic actual. Dar a existat totuși o viață bizantină, a fost o artă bizantină, o literatură bizantină. Timp de lungi secole de apărare îndărătnică împotriva unei lumi barbare, mai puțin asimilate ca în Occident (dar totuși oarecum asimilată o data ce a trecut prin botezul ortodox), aflăm în aceste domenii forme speciale care nu pot fi confundate cu altele.Nicolae Iorga, Istoria vieții bizantine
  • Sinodul al VII-lea Ecumenic/ Icoanele și persecuția iconoclastă
  • Victoria principiului monahal/ Sf. Teodor Studitul
  • Teocrația bizantină târzie
  • Noua elenizare
  • Teologia monastică/ Muntele Athos/ Sf. Grigorie Palama
  • Răsărit vs. Apus/ Schisma din 1054
  • Sf. Chiril și Metodiu/ Ortodoxia slavă timpurie

15 februarie 2017

20 februarie 2017

27 februarie 2017

S-a vizionat un film documentar despre căderea Imperiului bizantin, realizat de ieromonahul Tihon:

 

Partea 5 – Evul întunecat (1453-1914)

În ciuda ignoranței, șovinismului, avariției și a altor păcate, în Biserica Răsăriteană a continuat să existe un duh autentic ortodox al Bisericii, care a strălucit mai luminos în frumusețea duhovnicească, după ce s-a curățat de „mizeria luxului” ultimei perioade a imperiului.[…] În acești ani a fost finalizată Filocalia, vârful experienței contemplative a Răsăritului, care, prin profunzimea ei, a început acum să atragă chiar și pe neortodocși.[…] Marea cultură a duhului, a cărei delicatețe nu poate fi comparată cu nici unul dintre rafinamentele Europei de secol XIX, nu murise.Alexander Schmemann, O istorie a Bisericii de Răsărit
  • Cucerirea turcească/ Creștinii sub conducerea lor
  • Naționalismul religios
  • Declinul culturii si al teologiei
  • Duhul ortodox autentic
  • Eliberarea

13 martie 2017

 

Partea 6 – Ortodoxia rusă (1453-1914)

În Rusia Ortodoxia a început să iasă din izolarea sa răsăriteană și să recâștige spiritul universal, fără de care nu ar fi fst Ortodoxie, nu ar fi fost un răspuns veșnic la năzuințele, nădejdile și strădaniile lumii, ci o retragere din această lume într-o mică fundătură intimă și comodă. Tragedia este că această dezvoltare în Rusia nu a fost singura, ci, de fapt, secol după secol și an de an, a cresut de asemenea acea bifurcație teribilă care s-a încheiat prin biruința bolșevismului.[…] Simultan cu creșterea luminării în Rusia a fost, de asemenea, și o întunecare, și este un avertisment, o judecată și o reamintire teribilă a faptului că întunecarea s-a dovedit a fi ma puternică.Alexander Schmemann, O istorie a Bisericii de Răsărit
  • Creștinismul și cultura kieveană
  • Cucerirea tătară/ Regatul moscovit
  • Monahismul timpuriu/ Sf. Serghie
  • Autonomia față de Bizanț/ biserica sub stăpânirea moscovită
  • Criză, frământare, conservatorism
  • Tendințe apusene/ Adevărata sfințenie
  • Ciocnirea cu Apusul/ Schisma rascolnicilor
  • Petru cel Mare și consecințele guvernării lui
  • Concluzii

20 martie 2017

detalii Cercul de istorie „Sfântul Niceta”…