Cele șase zile ale creației

Adevărata iubire a lui Dumnezeu pentru creație se cunoaște din faptul că, după ce a săvârșit plăsmuirea ei în toate feluritele ei părți, […] a unit-o cu Dumnezeirea Lui; a făcut-o să urce mai presus de toate cerurile; a făcut-o să șadă pe un scaun veșnic și a făcut-o dumnezeu peste toate. [n. – referire la restaurarea materiei prin Dumnezeu-Omul Iisus Hristos]

Dacă creația ar fi primit o soartă mai mare decât aceasta, oare acestea te-ar fi convins, omule, că o asemenea stare e un adevărat semn al măreției iubirii lui Dumnezeu pentru creația Sa?

Ce cerere a făcut creația ca să primească aceasta? Ce rugăciune a adus pentru ea însăși? Când s-a urcat un asemenea gând la inima ei [cf. 1Co 2:9]? […] De ce nu medităm ziua și noaptea la frumusețea noastră, la faptul că am ajuns dumnezei? Spune-mi așadar, iubitule: dacă ți-ar fi fost dată o deplină libertate de alegere, de a alege pentru întreaga fire ceva frumos pentru noi și ceva foarte nobil, cine dintre noi ar fi ales pentru el însuși sau pentru întreaga fire ceea ce i-a hărăzit Dumnezeu?

Mai este oare o altă stare dincolo de care să fi urcat creația? Care stare e mai mare decât Dumnezeirea? Iată: creația a devenit dumnezeu! […]

Cine e în stare să poarte minunarea și bucuria pentru tot ceea ce, în iubirea Sa veșnică și în mila Lui nemăsurată, pregătește El pentru noi fără ca să o cerem? S-a spus: Dumnezeu, Care e bogat în milă, din marea Sa iubire cu care ne-a iubit… și celelalte (Ef 2:4). Lui fie slava în veci de veci. Amin. Amin.

Sf. Isaac Sirianul, Cuvinte către singuratici

* extras din revista Creatorul universului, îngrijită și editată de Centrul de Studii privind Facerea Lumii