Din Epistola întâi sobornicească a Sf. Ap. Ioan (3, 9-24)

9. Tot cel ce este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa Sa rămâne în el; şi el nu poate păcătui, pentru că e născut din Dumnezeu.
10. Întru aceasta se învederează fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului: cel ce nu săvârşeşte dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele său.
11. Că aceasta este vestea pe care-aţi auzit-o de la’nceput: să ne iubim unii pe alţii.
12. – Nu precum Cain, care era de la Cel-Rău şi şi-a înjunghiat fratele. Şi de ce l-a înjunghiat?: pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. –
13. Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
14. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că-i iubim pe fraţi; cel ce nu-l iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.
15. Tot cel ce-şi urăşte fratele e ucigaş de oameni; şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică rămânând întru el.
16. Întru aceasta am cunoscut noi iubirea: că El Şi-a pus sufletul pentru noi; datori suntem şi noi ca sufletele să ni le punem pentru fraţi.
17. Dar cel ce are bogăţia lumii şi-l vede pe fratele său în lipsuri şi inima şi-o’nchide faţă de el, cum rămâne’ntru el iubirea lui Dumnezeu?
18. Copilaşii mei, să nu iubim cu vorba, nici cu vorbirea, ci’n faptă şi’n adevăr.
19. Întru aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi’n faţa Sa ne vom linişti inimile;
20. că dacă inima noastră ne osândeşte, Dumnezeu e mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul.
21. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu
22. şi orice cerem de la El primim, pentru că-I păzim poruncile şi facem ceea ce e plăcut înainte-I.
23. Şi aceasta este porunca Lui: ca noi să credem întru numele lui Iisus Hristos, Fiul Său, şi să ne iubim unii pe alţii, aşa cum ne-a dat El poruncă.
24. Şi cel ce-I păzeşte poruncile rămâne în El şi El într’însul; şi’ntru aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: din Duhul pe Care ni L-a dat.

Din Evanghelia după Marcu (14, 10-42)

10. Iar Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la arhierei ca să li-L dea pe Iisus în mână.
11. Şi auzind ei, s’au bucurat şi au făgăduit să-i dea bani. Şi el căuta cum să-L dea în mâna lor la un prilej potrivit.
12. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au întrebat: „Unde vrei să mergem să-ţi gătim, ca să mănânci Paştile?”
13. Şi a trimis doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el;
14. şi acolo unde va intra el, spuneţi-i stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei?
15. Iar el vă va arăta un foişor mare, gata aşternut. Acolo să pregătiţi pentru noi”.
16. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile.
17. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece.
18. Şi pe când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: „Adevăr vă grăiesc că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde”.
19. Ei au început să se întristeze şi să-I zică unul câte unul: „Nu cumva sunt eu?…”.
20. Iar El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, care întinge cu mine în blid.
21. Că Fiul Omului merge cum este scris despre El; dar vai acelui om prin care Fiul Omului este vândut! Bine era de omul acela dacă nu s’ar fi născut!”
22. Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”.
23. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi;
24. şi le-a zis: „Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă.
25. Adevăr vă grăiesc că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea, nou, întru împărăţia lui Dumnezeu”.
26. Şi după ce au cântat imnuri, au ieşit la Muntele Măslinilor.
27. Şi le-a zis Iisus: „În această noapte toţi vă veţi poticni, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile;
28. dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea”.
29. Iar Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu unul, nu!”
30. Şi i-a zis Iisus: „Adevăr îţi grăiesc că astăzi, în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul de două ori, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine”.
31. El însă spunea cu mai mare stăruinţă: „Şi de-ar fi să mor cu Tine, nu Te voi tăgădui!…”. Şi tot aşa spuneau toţi.
32. Şi au venit într’un loc al cărui nume este Ghetsimani şi le-a zis ucenicilor Săi: „Şedeţi aici până ce Mă voi ruga”.
33. Şi i-a luat cu El pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan; şi a început a Se tulbura şi a Se mâhni
34. şi le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul… Rămâneţi aici şi privegheaţi”.
35. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi Se ruga ca, de este cu putinţă, ceasul acela să treacă pe-alături de El.
36. Şi zicea: „Avva, Părinte, toate-ţi sunt cu putinţă. Depărtează paharul acesta de la Mine!… Dar fie nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu!”
37. Şi a venit şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Simone, dormi? Un ceas n’ai fost în stare să priveghezi?…
38. Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită. Că duhul este osârduitor, dar trupul neputincios.”
39. Şi mergând iarăşi, S’a rugat spunând acelaşi cuvânt.
40. Şi din nou venind, i-a găsit dormind; că ochii le erau îngreuiaţi; şi nu ştiau ce să-I răspundă.
41. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: „De-acum dormiţi şi odihniţi-vă!… Destul! A sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42. Sculaţi-vă să mergem. Iată, s’a apropiat cel care M’a vândut”.

Imediat după absolvirea facultății, m-am mutat la Portland, oregon, unde am avut diferite ocupații; am fost chelner, barman și agent sanitar într-un centru medical pentru îngrijirea persoanelor traumatizate. Toate aceste slujbe au contribuit la profilarea vocației mele de preot și călugăr. La scurt timp după ce m-am stabilit în Portland, m-am hotărât să merg la o sală de antrenamente pentru halterofili. M-am interesat care era locul cel mai potrivit și am ajuns la Loprinzi, care există și astăzi în Portland. Slăbănog cum eram pe atunci, mă simțeam oarecum intimidat de cei care veneau acolo, de statura și alura lor olimpică, dar m-am liniștit când s-a apropiat de mine un instructor care s-a oferit să mă ajute. Recunoscător, am început să să practic un set de exerciții legate de ridicarea greutăților, de care m-am ținut ani întregi. Nu m-am oprit din antrenamente decât când m-am călugărit.

În prima zi am cunoscut un tânăr care venea și el pentru întâia oară. El însă era prea mândru pentru a accepta îndrumări de la instructorul de haltere. Peste șase luni, instructorul, privindu-l, mi-a spus: „S-a autodesemnat propriul său antrenor, dar n-o să-și poată vedea decât partea din față; se va ocupa doar de dezvoltarea mușchilor antebrațelor și ai toracelui, iar mușchii spatelui și ai picioarelor îi vor rămâne subdezvoltați.”

V-am povestit toate acestea cu gândul la o zicere ortodoxă: Cel ce se conduce singur ajunge să fie ucenicul unui nebun. Când pornim pe calea duhovnicească, avem nevoie de îndrumările unei persoane cu experiență, întrucât sunt multe capcane pe cale – una dintre ele fiind mândria. Sfântul Ioan din Kronstadt scria: Preotul e un medic duhovnicesc. Arată-i rănile tale fără să te rușinezi, sincer, deschis, și încrede-te în el ca și cum ai fi fiul lui, întrucât duhovnicul este părintele tău duhovnicesc, cel care trebuie să te iubească mai mult decât tatăl tău și mama ta; căci dragostea lui Hristos întrece orice dragoste firească. Duhovnicul va răspunde pentru tine în fața lui Dumnezeu.