Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (8:7-15)

Fraților, precum întru toate prisosiți: în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice sârguință, în iubirea voastră către noi, așa și în acest dar să prisosiți. Nu cu poruncă o spun, ci încercând și curăția dragostei voastre, prin sârguința altora. Căci cunoașteți harul Domnului nostru Iisus Hristos, că El, bogat fiind, pentru voi a sărăcit, ca voi cu sărăcia Lui să vă îmbogățiți. Și sfat vă dau în aceasta: că aceasta vă este de folos vouă, care încă de anul trecut ați început nu numai să faceți, ci să și voiți. Duceți, dar, acum, până la capăt fapta, ca, precum ați fost gata să voiți, tot așa să și îndepliniți din ce aveți. Căci, dacă este bunăvoință, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are. Nu doar ca să fie altora ușurare, iar vouă necaz, ci ca să fie potrivire: Prisosința voastră să împlinească lipsa acelora, pentru ca și prisosința lor să împlinească lipsa voastră, spre a fi potrivire, precum este scris: «Celui cu mult nu i-a prisosit, și celui cu puțin nu i-a lipsit».

Din Evanghelia după Marcu (3:6-12)

În vremea aceea, fariseii au făcut sfat cu irodianii împotriva lui Iisus, ca să-L piardă. Iisus, împreună cu ucenicii Lui, a plecat spre mare și mulțime multă din Galileea L-a urmat. Mulțime mare din Iudeea, din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, dimprejurul Tirului și Sidonului, auzind câte făcea, a venit la El. Și a zis ucenicilor Săi să I se aducă o corăbioară, ca să nu-L îmbulzească mulțimea; fiindcă vindecase pe mulți, de aceea năvăleau asupra Lui, ca să se atingă de El toți câți erau bolnavi. Iar duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înaintea Lui și strigau, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Și El le certa mult, ca să nu Îl vădească.

Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul

Când stai la rugăciune, vine iarăși Harul, dar mult, precum o adiere lină, precum o suflare puternică bine-mirositoare, și umple tot trupul unde pătrunde rugăciunea, încetează mădularele și numai mintea mai vede în marea de lumină. Se face unirea dintre Dumnezeu și om. Nu este cu putință ca omul să se mai distingă pe el însuși, precum fierul care se înroșește se face una cu focul. Sau precum ceara, care, când se apropie de foc, se topește și nu poate să mai rămână în firea ei.