Din Sfânta Evanghelie după Ioan (12, 1-18)

1. Deci cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care-l înviase din morţi.
2. Şi I-au făcut acolo cină; şi Marta slujea. Şi Lazăr era unul dintre cei ce şedeau la masă cu El.
3. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei; iar casa s’a umplut de mireasma mirului.
4. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Săi – cel care avea să-L vândă –, a zis:
5. „De ce nu s’a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?”
6. Iar el a zis aceasta nu pentru că îi era lui grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, vămuia ce se punea într’însa.
7. A zis deci Iisus: „Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat;
8. că pe săraci îi aveţi pururea cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea”.
9. Atunci mulţime mare de Iudei a aflat că El este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să-l vadă şi pe Lazăr pe care El îl înviase din morţi.
10. Iar arhiereii au pus la cale ca şi pe Lazăr să-l omoare,
11. căci din pricina lui mulţi dintre Iudei mergeau şi credeau în Iisus.
12. A doua zi, marea mulţime care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
13. au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: „Osana!, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!” şi: „Împăratul lui Israel!”
14. Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
15. Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei.
16. Pe acestea ucenicii Săi nu le-au înţeles de la’nceput; dar când S’a preamărit Iisus, atunci şi-au adus ei aminte că acestea pentru El erau scrise şi că pe acestea le-au făcut ei pentru El.
17. Drept aceea, mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi dădea mărturie;
18. de aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut această minune.