Vinerea aceasta ne vom lăsa cărțile acasă pentru a viziona împreună filmul-documentar „Să nu ne răzbunați!” – mărturiile tulburătoare ale unora dintre basarabenii deportați în Siberia o dată cu instalarea regimului comunist, organizate în trei părți:
1) Deportările în Siberia;
2) Deținuții politici din Basarabia;
3) Foametea din Basarabia (1946-1947). 

***

Relatările încep cu depanarea amintirilor din copilărie – imaginea unui sat de vis, satul moldovenesc interbelic:

„Cea mai mare bogăție era pământul – nu banii, nu aurul, ci pământul. Dacă omul avea pământ, nu murea de foame, și după cum muncea, așa trăia. Și oamenii munceau din greu, iar Dumnezeu îi binecuvânta cu de toate. Nu aflai gospodar să nu aibă în casă belșug de grâu, porumb, fasole, ouă, brânză, lapte și dulcețuri. Și atât erau de îndestulați, încât în Sâmbăta morților, când venea vremea să dea de pomană la vreun sărac, ca să fie mai primit, n-aveau cui da, că toți trăiau bine. Oamenii se temeau de Dumnezeu și de păcat și știau că tot răul aduce pedeapsa de sus, de aceea fiecare se silea să facă bine. La biserică venea tot satul. Rar care nu veneau și încă nici la aceia nu le lipsea frica de Dumnezeu. De asta nici nu era printre gospodari hoție, beție sau desfrâu. Când cineva fura sau se îmbăta era lucru rar. Acela era rușinea satului și toți îl știau. Hoții mai ales trăgeau multă rușine. Li se punea de gât o tablă pe care scria: «Să nu faceți ca mine, ca să nu ajungeți ca mine», și cu tabla asta de gât erau purtați cu căruța pe toate ulițele. Se mai întâmpla și așa, că nu-i pădure fără uscături.”

***

La începutul și sfârșitul întâlnirii vom cânta troparele Învierii, glasul 6.

Învierea Domnului

Vezi mai multe detalii despre Cercul de lectură și cântec