Alergiile sunt reacții de hipersensibilitate la anumite substanțe. Principalul sistem implicat în alergii este sistemul imunitar. Persoana alergică are simptome neplăcute cauzate de ceea ce respiră, mănâncă sau atinge. Alergia la o anumită mâncare se manifestă prin dureri de stomac, reacţii cutanate, dureri de cap. A nu se confunda alergiile alimentare, care presupun participarea sistemului imunitar, cu intoleranțele alimentare, care nu implică reacții imunitare, ci au loc, de cele mai multe ori, din cauza unui deficit enzimatic.
Când un copil, de exemplu, vine în contact pentru prima dată cu polenul, corpul lui nu generează un răspuns imunitar detectabil, dar „ține minte” structura chimică a polenului și dobândește o stare specială de sensibilizare imunitară față de polen. Ulterior, venind în contact și cu cantități foarte mici, va răspunde cu manifestări respiratorii mai intense sau mai ușoare. Se estimează că între 10% și 20% din populația lumii suferă de o formă de alergie, 6% din copii având o alergie alimentară. Cu înaintarea în vârstă, reacțiile alergice se diminuează: în 90% din cazuri, acestea dispar după vârsta de 3 ani, doar 1-2% din adulți prezentând o alergie alimentară.
Chiar dacă alergenul este interceptat de sistemul imunitar, simptomele pot apărea în câteva minute sau în 24 de ore, așa încât putem vorbi despre reacții alergice imediate, respectiv întârziate. Din categoria reacțiilor imediate fac parte alergiile atopice, descrise ca niște tendințe alergice, transmise genetic de la părinți la copii. Acestea au loc din cauza prezenței în sânge a unei cantități mari de anticorpi IgE, numiți anticorpi sensibilizanți, care au afinitate mare pentru anumite celule imunitare (mastocite și bazofile). Când un alergen ajunge în sânge, anticorpii IgE îl detectează și au loc reacții în urma cărora mastocitul sau bazofilul eliberează niște substanțe speciale (histamine, proteaze, chemotaxine, heparină ș.a.) care produc vasodilatație locală, atrag alte celule imunitare (eozinofile, neutrofile), cresc permeabilitatea capilarelor și stimulează contracția mușchilor locali.
Cea mai severă formă de reacție alergică imediată este șocul anafilactic, care poate fi cauzat de unul dintre alimentele scrise îngroșat pe etichetele produselor alimentare: arahide, nuci și semințe (îndeosebi susan și chimen), lapte, ouă, grâu, soia, pește și fructe de mare, unele fructe (mere, piersici, căpșune, prune, cireșe, banane, citrice) și unele mirodenii (muștar, boia, coriandru). În câteva minute de la ingestie, încep să se umfle buzele, limba, palatul moale și gâtul; apar greață, dureri abdominale, vomă, diaree. În câteva ore se pot instala coma și moartea. Singura soluție sunt injecțiile cu adrenalină, administrate cât mai repede. Se estimează că în lume apar între 50 și 112 episoade de anafilaxie la 100.000 de persoane.
Reacțiile întârziate nu sunt cauzate de anticorpi, ci de limfocitele T. Exemplul clasic este alergia la iedera otrăvitoare. Toxina iederii nu este foarte vătămătoare pentru țesuturile noastre, dar corpul produce limfocite T după fiecare expunere. La un nou contact cu toxina iederii, celulele T vin în număr mare din sânge la nivelul pielii și inițiază un răspuns imun, ce constă în producerea a numeroase substanțe toxice și sosirea de macrofage distrugătoare. Practic, toată suita de efecte alergice se datorează reacției exagerate a sistemului imunitar.
Unul dintre cele mai apreciate manuale de nutriție, „Krause’s Food and the Nutrition Care Process”, deschide capitolul despre reacțiile adverse la alimente, făcând referire la funcția gastrointestinală și la microbiotă. Cheia menținerii toleranței față de mâncare și a prevenirii reacțiilor alergice este sănătatea tractului gastrointestinal și a microbiotei acestuia. Disbioza (dezechilibrul microbiotei intestinale) afectează nu doar digestia, ci și sănătatea generală. Bacteriile saprofite („bune”) de la acest nivel joacă un rol esențial în menținerea integrității peretelui intestinal. Diminuarea populațiilor bacteriene și a varietății acestora este un factor de risc important pentru creșterea permeabilității intestinului. Ca urmare, toxine bacteriene și chiar bacterii, alimente nedigerate, fragmente de țesut pot trece de bariera intestinală și ajung la țesutul limfoid, unde elementele sistemului imunitar reacționează corespunzător.
Integritatea epiteliului intestinal poate fi afectată de mai mulți factori. Persoanele născute prin cezariană, nealăptate sau insuficient alăptate și cele care au urmat frecvent tratamente cu antibiotice (mai ales în copilărie) sunt mai predispuse la a dezvolta alergii. Alți factori care influențează funcția de barieră a intestinului subțire și sănătatea microbiotei sunt dieta săracă în fibre și bogată în zahăr și produse ultraprocesate, fumatul, stresul cronic, imunizările (vaccinurile) la copii, interdicțiile legate de spațiile de joacă, de apropierea de animale, spălatul excesiv al mâinilor.
Autor: Elena Blănaru | biolog specialist în nutriție și siguranță alimentară | pontelgan.ro
– articol preluat de pe Ziarul Lumina
0 Comments