Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (2:6-10)

Fraților, cu privire la cei ce sunt mai de seamă – oricine ar fi fost ei cândva, nu mă privește; Dumnezeu nu caută la fața omului – cei mai de seamă n-au adăugat nimic la Evanghelia mea. Ci dimpotrivă, văzând că mie mi-a fost încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru, Evanghelia pentru cei tăiați împrejur, căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia tăierii împrejur a lucrat și prin mine la neamuri și, cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov și Chefa și Ioan, cei socotiți a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei, la cei tăiați împrejur, numai să ne aducem aminte de săraci, ceea ce tocmai m-am și silit să fac.

Din Evanghelia după Marcu (5:22-24, 35-43; 6:1)

În vremea aceea, a venit la Iisus unul din mai marii sinagogii, anume Iair, și, văzându-L pe Iisus, a căzut la picioarele Lui și L-a rugat mult, zicând: Fiica mea este pe moarte; ci, venind, pune mâinile peste ea, ca să scape și să trăiască. Și a mers cu el. Și mulțime multă Îl urma pe Iisus și Îl îmbulzea. Pe când El încă vorbea, au venit unii de la mai marele sinagogii, zicând: Fiica ta a murit. De ce mai superi pe Învățătorul? Dar Iisus, auzind cuvântul ce s-a grăit, a zis mai-marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! Și n-a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui Iacov. Și au venit la casa mai marelui sinagogii și a văzut tulburare și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. Și, intrând, le-a zis: De ce vă tulburați și plângeți? Copila n-a murit, ci doarme. Dar ei Îl luau în râs. Iar El, scoțându-i pe toți afară, a luat cu Sine pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce Îl însoțeau și a intrat unde era copila. Și apucând pe copilă de mână, i-a grăit: Talitá, kumi, care se tâlcuiește: Fiică, ție zic, scoală-te! Și îndată a înviat copila și umbla, căci era de doisprezece ani. Și s-au mirat îndată cu uimire mare. Dar El le-a poruncit cu stăruință ca nimeni să nu afle de aceasta. Și le-a zis să-i dea copilei să mănânce. Și a ieșit de acolo și a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au mers după Dânsul.

Vezi cât ne iubește Domnul, vezi cât suntem de fericiți noi, netrebnicii? Câți oameni erau mai buni decât noi și nu a binevoit Dumnezeu cu ei? Adu-ți aminte câți creștini buni sunt în satul acesta și nu a căutat spre ei dulcele nostru Hristos, ci spre mica și nefericita noastră colibă, cea goală de tot binele, a căutat bunătatea Lui! Mare este mila Domnului! Cine eram eu, orbul, lipsit de orice bunătate, și ce bun am făcut eu Făcătorului meu, de are atâta grijă pentru mine?