aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (4:4-12)
Fraților, celui care face fapte, nu i se socotește plata după har, ci după datorie; iar celui care nu face fapte, ci crede în Cel ce îndreptează pe cel păcătos, credința lui i se socotește cu dreptate. Precum și David vorbește despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi socotește dreptatea fără fapte: «Fericiți aceia cărora li s-au iertat fărădelegile și ale căror păcate li s-au acoperit! Fericit bărbatul căruia Domnul nu-i va socoti păcatul». Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei tăiați împrejur, sau și pentru cei netăiați împrejur? Căci zicem: «I s-a socotit lui Avraam credința ca dreptate». Dar cum i s-a socotit? Când era tăiat împrejur sau când era netăiat împrejur? Nu când era tăiat împrejur, ci când era netăiat împrejur. Iar semnul tăierii împrejur l-a primit ca pecete a dreptății pentru credința lui din vremea netăierii împrejur, ca să fie el părinte al tuturor celor ce cred, netăiați împrejur, pentru a li se socoti și lor (credința) ca dreptate, și părinte al celor tăiați împrejur. Dar nu numai al celor care sunt tăiați împrejur, ci și care umblă pe urmele credinței pe care o avea părintele nostru Avraam, pe când era netăiat împrejur.
Din Evanghelia după Matei (7:15-21)
Zis-a Domnul: Feriți-vă de prorocii cei mincinoși, care vin la voi îmbrăcați în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori! După roadele lor îi veți cunoaște. Oare culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Așa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Orice pom care nu face roadă bună se taie și se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veți cunoaște. Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din Ceruri.
Demonii, când se apropie să pornească lupta, nu merg acolo unde îi vei birui fără să cârtești, ci încearcă acolo unde ai slăbiciune, pe acolo pătrund prin zidurile cetății. Și, când găsesc suflet bolnav și loc slab, întotdeauna acolo îl biruiesc și îl fac să se simtă vinovat. Ceri Har de la Dumnezeu? În loc de Har îți lasă ispită. Nu faci față războiului și cazi? Nu-ți dă adaos de Har. Iarăși ceri? Iarăși ispită. Iarăși ești biruit? Iarăși ești lipsit. Și asta pe viață. Trebuie, deci, să ieși biruitor. Rezistă ispitei până la moarte!
0 Comments