Din Faptele Apostolilor (18:22-28)

În zilele acelea, Pavel, coborându-se la Cezareea, s-a suit (la Ierusalim) și, îmbrățișând Biserica, a coborât la Antiohia. Și, stând acolo câtva timp, a plecat, străbătând pe rând ținutul Galatiei și Frigia, întărind pe toți ucenicii; iar un iudeu, cu numele Apolo, alexandrin de neam, bărbat iscusit la cuvânt, puternic fiind în Scripturi, a sosit la Efes. Acesta era învățat în calea Domnului și, arzând cu duhul, grăia și învăța drept cele despre Iisus, cunoscând numai botezul lui Ioan. Și el a început să vorbească, fără sfială, în sinagogă. Auzindu-l, Priscila și Acvila l-au luat cu ei și i-au arătat, mai cu de-amănuntul, calea lui Dumnezeu. Și, voind el să treacă în Ahaia, l-au îndemnat frații și au scris ucenicilor să-l primească. Și, sosind (în Corint), a ajutat mult cu harul celor ce crezuseră; căci, cu tărie și în fața tuturor, el înfrunta pe iudei, dovedind din Scripturi că Iisus este Hristos.

Din Evanghelia după Ioan (12:36-47)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. Dar, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ca să se împlinească prin aceasta cuvântul prorocului Isaia, pe care l-a zis: «Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?». De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: «A orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă, și Eu să-i vindec». Acestea a zis Isaia când a văzut slava Lui și a grăit despre El. Însă și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă; pentru că au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel Care M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și, dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu îl judec Eu; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.

Vai, în ce înstrăinare ne aflăm și nu vrem să înțelegem! De la ce înălțimi am căzut nu vrem să ne dăm seama, ci cu rea voință ne astupăm urechile și ochii. Vai nouă, că luăm întunericul de aici drept lumină și lumina de acolo o ocolim ca pe întuneric, pentru mica plăcere a veacului acestuia și pentru puțina strâmtorare care se cere trupului pentru a dobândi odihna de dincolo. Vai de ticăloșia noastră, căci Dumnezeu strigă după noi să devenim fiii Lui, iar noi devenim fiii întunericului pentru un strop de miere.