aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (58:1-11)
1. Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale.
2. În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele, ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu.
3. Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri.
4. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus.
5. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului?
6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor.
7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine.
8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu.
9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire,
10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.
11. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată.
Din Cartea Facerii (43:26-31; 45:1-16)
26. După ce a venit Iosif acasă, i-au adus în casă darurile ce aveau cu ei şi i s-au închinat cu feţele până la pământ.
27. El însă i-a întrebat: «Cum vă aflaţi?». Apoi a zis: «E sănătos bătrânul vostru tată, de care mi-aţi vorbit deunăzi? Mai trăieşte el oare?».
28. Iar ei au zis: «Tatăl nostru, robul tău, e sănătos şi trăieşte!». Şi Iosif a zis: «Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela!». Iar ei s-au plecat şi i s-au închinat.
29. Şi ridicându-şi Iosif ochii şi văzând pe Veniamin, fratele său de o mamă cu el, a zis: «Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-ați spus că-l veţi aduce la mine?« Iar ei au răspuns: «Acesta!». Şi a zis Iosif către el: «Dumnezeu să Se milostivească spre tine, fiule!».
30. Dar s-a depărtat Iosif repede, pentru că inima sa ardea pentru fratele său şi căuta să plângă. Şi intrând în camera sa, a plâns acolo.
31. Apoi, spălându-şi faţa, a ieşit şi stăpânindu-se a zis: «Daţi mâncarea!».
1. Atunci Iosif, nemaiputându-se stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă, a strigat: «Daţi afară de aici pe toţi!». Şi nemairămânând nimeni cu el, Iosif s-a descoperit fraţilor săi,
2. Plângând tare, şi au auzit toţi Egiptenii şi s-a auzit şi în casa lui Faraon.
3. Şi a zis Iosif către fraţii săi: «Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?». Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică.
4. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: «Apropiaţi-vă de mine!». Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: «Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt.
5. Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre.
6. Că iată, doi ani sunt de când foametea bântuie în această ţară şi mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriş.
7. Căci Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră, ca să păstrez o rămăşiţă în ţara voastră şi să vă gătesc mijloc de trai în ţara aceasta şi să cruţe viaţa voastră printr-o slăvită izbăvire.
8. Deci nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu, Care m-a făcut ca un tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpân peste tot pământul Egiptului.
9. Grăbiţi-vă de vă duceţi la tatăl meu şi-i spuneţi: «Aşa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino dar la mine şi nu zăbovi;
10. Vei locui în pământul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu, feciorii tăi şi feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale;
11. Şi te voi hrăni acolo, că foametea va mai ţine încă cinci ani, ca să nu pieri tu, nici feciorii tăi, nici toate ale tale.
12. Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Veniamin văd că gura mea grăieşte cu voi.
13. Spuneţi dar tatălui meu toată slava mea cea din Egipt şi câte aţi văzut şi vă grăbiţi să aduceţi pe tatăl meu aici!».
14. Apoi, căzând el pe grumajii lui Veniamin, fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui.
15. După aceea a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit şi fraţii lui.
16. A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunându-se: «Au venit fraţii lui Iosif». Şi s-a bucurat Faraon şi slujitorii lui.
Din Proverbele lui Solomon (21:23-31; 22:10-13)
23. Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte sufletul lui de primejdie.
24. Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie.
25. Pofta celui leneş îl omoară, căci mâinile nu voiesc să lucreze.
26. Mereu cel fără de lege pofteşte, iar cel drept dă şi nu se zgârceşte.
27. Jertfa celor nelegiuiţi este urâciune pentru Domnul, mai cu seamă când o aduc pentru o faptă ruşinoasă.
28. Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna.
29. Răufăcătorul are o privire neruşinată, iar omul cel drept îşi ia aminte la purtarea lui.
30. Nu este nici înţelepciune, nici pricepere şi nici sfat care să aibă putere înaintea Domnului.
31. Calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul.
10. Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta.
11. Cel ce iubeşte curăţia inimii şi ale cărui buze sunt (pline) de vorbe alese are de prieten pe conducător.
12. Ochii Domnului păzesc ştiinţa şi dărâmă cuvintele celui fără de lege.
13. Cel leneş pune pricini şi zice: «Afară este un leu, aş putea să fiu sugrumat în mijlocul uliţelor».
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul
Dacă vei căuta dreptatea pentru orice lucru cu care celălalt te va nedreptăţi, sau te va necinsti, sau te va huli, sau te va lovi, sau te va prigoni, sau va încerca să te omoare, te vei afla nedrept, şi iarăşi, dacă te vei apăra în faţa lui sau îl vei osândi. Deoarece ceri ceea ce nu i-a dat Dumnezeu. Dacă vei înţelege bine ceea ce îţi spun, niciunul nu va mai purta nicio răspundere pentru nicio greşeală, ci numai tu singur vei fi răspunzător.
0 Comments