Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Apostol Pavel (1:18-20; 2:8-15)

Fiule Timotei, această poruncă îți încredințez ție, ca, potrivit prorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupți lupta cea bună, după cuvântul lor, având credință și cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credință; dintre aceștia sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se învețe să nu hulească. Vreau deci ca bărbații să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără șovăire. Asemenea și femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-și lor podoabă din sfială și din cumințenie, nu din păr împletit și din aur, sau din mărgăritare, sau din veșminte de mult preț, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. Femeia să se învețe în liniște, cu toată ascultarea. Nu îngădui femeii nici să învețe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniștită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naștere de fii, dacă va stărui, cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie.

Din Evanghelia după Luca (15:1-10)

În vremea aceea, se apropiau de Iisus toți vameșii și păcătoșii, ca să-L asculte. Dar fariseii și cărturarii cârteau, zicând: Acesta primește la Sine pe păcătoși și mănâncă cu ei. Atunci a zis către ei pilda aceasta, spunând: Care om dintre voi, având o sută de oi și pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea pierdută, până ce o găsește? Și, găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; și, sosind acasă, cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută. Zic vouă: Că așa și în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăiește decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință. Sau care femeie, având zece drahme, dacă pierde o drahmă, nu aprinde lumina și nu mătură casa și nu caută cu grijă până ce o găsește? Și găsind-o, își cheamă prietenele și vecinele sale, spunându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem. Zic vouă că tot așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește.

Mulți dintre noi sunt prea slăbiți pentru a se mișca, mulți dintre noi sunt ca oaia cea pierdută care și-a cheltuit toată energia și acum nădăjduiește ca Bunul și Marele Stăpân să vină și să o găsească și să o poarte pe brațele Sale. Să fim, deci, atenți la cei din jurul nostru care sunt prea slabi pentru a se putea mișca! Să fim milostivi și să încercăm să fim smeriți, și așa vom întrupa Biserica lui Hristos! Și asta nu dacă ne închipuim că suntem mari, că suntem cei aleși, poporul lui Dumnezeu. Da, suntem aleși precum oricine altcineva este ales pentru a împlini o misiune, o funcție, și nu pentru a fi onorați. Să învățăm să ne iubim unii pe alții cu simplitate, cu smerenie, să slujim unii altora cu credincioșie și atunci vom ajunge la acea slăvită măsură care este Biserica! Amin!