Din Epistola către Filipeni a Sf. Apostol Pavel (2:16-23)

Fraților, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Și, chiar dacă mi-aș vărsa sângele pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și vă fericesc pe voi pe toți. Asemenea și voi bucurați-vă și fericiți-mă! Eu nădăjduiesc, întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără zăbavă, ca și eu să fiu cu inima bună, aflând vești despre voi. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine și care să vă poarte grija cu adevărat, fiindcă toți caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Dar încercarea lui o cunoașteți, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

Din Evanghelia după Luca (6:37-45)

Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura. Și le-a spus și pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus de învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poți să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele și nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini și nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, iar omul rău din vistieria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăiește gura lui.

Omul cel bun din vistieria lui cea bună scoate afară cele bune, pe când omul cel rău din vistieria lui cea rea scoate afară cele rele”. Ceea ce pui în vistierie, aceea vei şi primi: pui aur -aur vei lua; pui aramă – aramă vei lua. Fireşte, şi arama poate fi dată drept aur; însă cunoscătorul îşi va da seama pe loc de măsluire. Dar cum să facem ca în vistieria noastră să fie numai aur, adică în inima noastră să fie numai lucruri bune? Inima este prin firea ei vistieria lucrurilor bune; viclenia vine pe urmă. Aşadar, ia bisturiul luării aminte şi al nemilostivirii de sine; desparte nefirescul şi taie-l. Cele viclene vor fugi una câte una, iar binele se va întări şi va căpăta profunzime, până ce, în sfârşit, va rămâne doar el. Problema e: cum deosebim firescul de nefiresc? Pe materialiştii de acum să nu-i asculţi; la ei totul este pe dos – firescul e pentru ei nefiresc, iar nefirescul este firesc, numesc răul – bine, şi binele – rău. Vezi ce zice Domnul în Evanghelie, ce zic Sfinţii Apostoli în scrierile lor şi după acest îndreptar să hotărăşti ce este firesc. Astfel vei agonisi în cele din urmă mulţime de bunătăţi, pe care le vei şi scoate din inima ta. Roagă-te Duhului Sfânt: „Vistierule al bunătăţilor, vistierie a bunătăţilor fă şi inima mea!