Din Epistola către Filipeni a Sf. Apostol Pavel (1:1-7)

Pavel și Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinților întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: Har vouă și pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos. Mulțumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, și totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toți, mă rog cu bucurie, întrucât v-ați făcut părtași la Evanghelie din ziua dintâi până acum. Sunt încredințat că Acela Care a început în voi lucrul cel bun, îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus. De asemenea, este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toți, cei ce sunteți părtași cu mine la același har; căci vă port în inima mea, atât în lanțurile mele, cât și în apărarea și în întărirea Evangheliei.

Din Evanghelia după Luca (4:38-44)

În vremea aceea, a venit Iisus în casa lui Simon, iar soacra lui Simon era cuprinsă de niște friguri rele și L-au rugat pentru ea. Atunci Iisus, plecându-Se spre ea, a certat frigurile, și au lăsat-o; iar ea, îndată sculându-se, îi slujea pe ei. Iar după apusul soarelui, toți câți aveau bolnavi, cu multe feluri de boli, i-au adus la Dânsul; și El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi tămăduia. Din mulți ieșeau și diavoli care strigau și ziceau: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Dar Dânsul, certându-i, nu-i lăsa să spună că știu că El este Hristos. Făcându-se ziuă, a ieșit și s-a dus într-un loc pustiu; dar mulțimile Îl căutau și au venit până la Dânsul și-L țineau, ca să nu plece de la ei. Iar Iisus a zis către ei: trebuie să binevestesc și altor orașe Împărăția lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta sunt trimis. Pentru aceea propovăduia El în toate sinagogile Galileii.

Avem nevoie să dialogăm cu Dumnezeu, să ne ţinem aproape de El, alături de Mult-iubitul nostru Iisus Hristos. Nu are nicio importanţă dacă suntem foarte ocupaţi cu treburile de zi cu zi. Oriunde ne-am afişa, acasă, în maşină, la birou, la cumpărături, în mintea noastră, fără a ne face auziţi, avem datoria de a ne ruga: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dum­nezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul” şi „Prea­sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi”. Chiar şi atunci când mergem pe stradă, avem datoria de a ne ruga. La fel şi la locul de muncă. Doar dacă vom da dovadă de dragoste, bunăvoinţă, smere­nie, doar dacă ne vom cântări întotdeauna cuvintele, dacă atitudinea noastră va fi una constructivă, chipul nostru va străluci. Numai atunci când, deşi în jurul nostru alţii tipă, se supără, se ceartă, vom reuşi să ne păstrăm calmul.

Pacea este dar al Sfântului Duh. Lumea însă aleargă după alte lucruri, după orice în afară de sfin­ţenie şi pace. Mai mult decât atât, în fiecare clipă omul îşi perturbă pacea. Dacă nu comunicăm şi nu trăim în Dumnezeu, cum să ne bucurăm de pace? Nu se vinde în niciun laborator, pe niciun drum, prin nicio ideo­logie. Doar Hristos este începutul păcii.