Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (5:15-21)

Fraților, Hristos a murit pentru toți, încât cei ce trăiesc să nu mai trăiescă pentru ei, ci pentru Acela Care, pentru ei, a murit și a înviat. De aceea, noi nu mai știm de acum pe nimeni după trup; chiar dacă am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem. Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi. Și toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos și Care ne-a dat nouă slujirea împăcării; pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine Însuși, nesocotindu-le greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării. În numele lui Hristos, așadar, ne înfățișăm ca mijlocitori, ca și cum Însuși Dumnezeu v-ar îndemna prin noi. Vă rugăm, în numele lui Hristos, împăcați-vă cu Dumnezeu! Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.

Din Evanghelia după Marcu (1:16-22)

În vremea aceea, umblând pe lângă Marea Galileei, Iisus a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mrejele în mare, căci erau pescari. Și le-a zis Iisus: Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. Și îndată, lăsând mrejele, au mers după El. Iar El, mergând puțin mai înainte, a văzut pe Iacov al lui Zevedeu și pe Ioan, fratele lui. Și ei erau în corabie, dregându-și mrejele. Și i-a chemat pe ei îndată. Iar ei, lăsând pe tatăl lor, Zevedeu, în corabie cu lucrătorii, s-au dus după El. Au venit în Capernaum și, îndată intrând, sâmbăta, în sinagogă, Iisus îi învăța. Și erau uimiți de învățătura Lui, căci El îi învăța pe ei ca Cel ce are putere, iar nu în felul cărturarilor.

În general, viaţa fiecărui om pocăit va fi „lumina lui Hristos în lume”, însă orice lucrare serioasă necesită o conlucrare bună şi un plan pe măsură, ca să fie pusă în aplicare şi să reuşească. Hristos îi adună acum pe slujitorii Săi; de la primii paşi ai activităţii Sale publice, îi găseşte pe aceşti viitori stâlpi ai Bisericii Sale. Este un lucru mare şi fundamental pentru misiunea Lui de mântuire a lumii. Astfel, îi cheamă pe ucenici lângă El, „ca să-i instruiască”, să-i prefacă, să-i sfinţească şi să-i trimită în tot pământul, ca să propovăduiască şi să înveţe Evanghelia.

Dar uimitor este faptul că, pentru lucrarea Sa înaltă, îi cheamă pe pescari, cei care trebuie să schimbe lumea, să piardă împărăţiile şi stăpânirile idolatre, să intre în cugetul înţelepţilor şi mai-marilor lumii. Este un lucru de neconceput pentru logica omenească, dar real. Şi cel mai uimitor este faptul că misiunea lor a avut sorţi de izbândă deplină. Prin Harul lui Hristos, cei neînţelepţi s-au făcut înţelepţi, cei neînvăţaţi au devenit învăţaţi, iar cei neputincioşi, puternici; s-au făcut „luminătorii lumii”, îndrumătorii acesteia.