Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola a doua către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (2:14 – 3:3)

Fraților, mulțumire fie adusă, deci, lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos și descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoștinței Sale! Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc și între cei ce pier: unora, adică, mireasmă a morții spre moarte, iar altora, mireasmă a vieții spre viață. Și, pentru aceasta, cine e destoinic? Căci nu suntem ca și cei mulți, care strică cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăția inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. Oare începem iarăși să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de scrisori de laudă către voi sau de la voi? Scrisoarea noastră sunteți voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, arătându-vă că sunteți scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului Celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.

Din Evanghelia după Matei (23:23-28)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați; călăuze oarbe, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că voi curățați partea din afară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea din afară. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar înăuntru sunt pline de oase de morți și de toată necurăția. Așa și voi, pe din afară vă arătați drepți oamenilor, iar înăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege.

Arhim. Ioanikios Kostsonis, Pagini filocalice

Dacă nu seci izvorul gândurilor cu rugăciunea şi smerenia, ci te înarmezi împotriva lor doar cu post şi asprime trupească, te osteneşti fără niciun folos, dar dacă sfinţeşti rădă­cina cu smerenia şi rugăciunea, aşa cum am spus, vei sfinţi și simţurile exterioare.

Inima necurată presupune şi un trup necurat. O inimă curată înseamnă şi un trup curat. Inimă împă­timită – trup împătimit: „Vai vouă, fățarnicilor, că voi curățiți partea dinafară a paharului și a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire și de lăcomie. Fariseule orb, curăță mai întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, ca să fie curată și cea dinafară!” (Matei 23, 25-26)

Inima este un laborator tăcut unde cele ce se fabrică au putere nemăsurată, fíe demonică şi distrugătoare, fíe mântuitoare și sfântă. „Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea spurcă pe om. Căci din inimă ies gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule. Acestea sunt care spurcă pe om.”  (Matei 15, 18-20).

Iată, deci, rolul neasemuit al trezviei: ordonarea laboratorului inimii cu puterea Harului şi a Numelui lui Iisus. Prin trezvie şi rugăciune, inima primeşte Harul ca pe un oxigen, elimină patimile şi face din însăşi viaţa noastră un izvor al Harului.