Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (4:5-8)

Fraților, nu judecați ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi sfaturile inimilor. Și atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. Și acestea, fraților, le-am zis ca despre mine și despre Apolo, dar ele sunt pentru voi, ca să învățați din pilda noastră, să nu treceți peste ce e scris, ca să nu vă făliți unul cu altul împotriva celuilalt. Căci cine te deosebește pe tine? Și ce ai pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te fălești, ca și cum nu l-ai fi primit? Iată, sunteți sătui; iată, v-ați îmbogățit; fără de noi ați domnit și, măcar nu ați domnit, ca și noi să domnim împreună cu voi.

Din Evanghelia după Matei (13:44-54)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția Cerurilor cu o comoară ascunsă în țarină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea. Iarăși este asemenea Împărăția Cerurilor cu un neguțător care caută mărgăritare bune; și, aflând un mărgăritar de mult preț, s-a dus, a vândut toate câte avea și l-a cumpărat. Asemenea este iarăși Împărăția Cerurilor cu un năvod aruncat în mare și care adună tot felul de pești. Iar când s-a umplut, l-au tras pescarii la mal și, șezând, au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară. Așa va fi la sfârșitul veacului: Vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Apoi, Iisus i-a întrebat: Ați înțeles toate acestea? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne. Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învățătură despre Împărăția cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa lucruri noi și lucruri vechi. Iar după ce Iisus a sfârșit aceste pilde, a plecat de acolo. Și, venind în patria Sa, îi învăța pe ei în sinagoga lor.

Sf. Antiohie spune: „Judecarea este mai rea decât toate celelalte păcate. Nu numai pentru că îl așază pe acela pe care îl critică vrednic de o pedeapsă grea, de vreme ce ia din capul locului puterea lui Dumnezeu și îi stă astfel împotrivă, ci fiindcă se primejduiește de a cădea în păcatele pe care le critică, din moment ce se află pe sine lipsit de harul Domnului din cauza judecării.

Acela care este criticat, dacă nu murmură împotriva celui care-l critică, se folosește duhovnicește. Acela care însă critică ia asupra sa și greutatea păcatului celui pe care îl critică, așa cum se arată clar în parabola vameșului și a fariseului.”