Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (16:1-16)

Fraților, vă încredințez pe Febe, sora noastră, care este diaconiță a Bisericii din Chenhreea, ca s-o primiți în Domnul, cu vrednicia cuvenită sfinților și să-i fiți de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Căci și ea a ajutat pe mulți și pe mine însumi. Îmbrățișați pe Priscila și Acvila, împreună-lucrători cu mine în Hristos Iisus, care și-au pus grumazul lor pentru viața mea și cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și toate Bisericile dintre păgâni și Biserica din casa lor. Îmbrățișați pe Epenet, iubitul meu, care este pârga Asiei, în Hristos. Îmbrățișați pe Maria, care s-a ostenit mult pentru voi. Îmbrățișați pe Andronic și pe Iunias, cei de un neam cu mine și împreună închiși cu mine, care sunt vestiți între apostoli și care înaintea mea au fost în Hristos. Îmbrățișați pe Ampliat, iubitul meu în Domnul. Îmbrățișați pe Urban, împreună-lucrător cu mine în Hristos, și pe Stahie, iubitul meu. Îmbrățișați pe Apelie, cel încercat în Hristos. Îmbrățișați pe cei ce sunt din casa lui Aristobul. Îmbrățișați pe Irodion, cel de un neam cu mine. Îmbrățișați pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul. Îmbrățișați pe Trifena și pe Trifosa, care s-au ostenit în Domnul. Îmbrățișați pe iubita Persida, care mult s-a ostenit în Domnul. Îmbrățișați pe Ruf, cel ales întru Domnul, și pe mama lui, care este și a mea. Îmbrățișați pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Herma și pe frații care sunt împreună cu ei. Îmbrățișați pe Filolog și pe Iulia, pe Nereu și pe sora lui, pe Olimpan și pe toți sfinții care sunt împreună cu ei. Îmbrățișați-vă unii pe alții cu sărutare sfântă. Vă îmbrățișează pe voi toate Bisericile lui Hristos.

Din Evanghelia după Matei (13:3-9)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Iată, a ieșit semănătorul să semene. Și, pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, iar alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă!

Dreptul patriarh Avraam, căruia Dumnezeu i-a grăit, a avut un fin auz al sufletului: „Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu”, şi celelalte. „Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul” (Fac. 12: 1, 4). Toţi cei cărora le-a grăit Hristos au avut urechile bine deschise: „Veniţi după Mine şi au mers după El” (Matei 4:19-22). Orice suflet care se străduieşte cu râvnă să împlinească poruncile lui Dumnezeu are auzul sănătos.