Din Faptele Apostolilor (15:5-12)

În zilele acelea, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credință, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur și să le poruncească a păzi Legea lui Moise. Iar apostolii și preoții s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt. Și, făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru și le-a zis: Bărbați frați, voi știți că din primele zile Dumnezeu a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. Și Dumnezeu, Cel ce cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca și nouă. Și nimic n-a deosebit între noi și ei, curățind inimile lor prin credință. Acum, deci, de ce ispitiți pe Dumnezeu și vreți să puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem că ne vom mântui în același chip ca și aceia. Și a tăcut toată mulțimea și asculta pe Barnaba și pe Pavel, care istoriseau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.

Din Evanghelia după Ioan (10:17-28)

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi îl pun. Putere am Eu ca să-l pun și putere am, iarăși, să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Iarăși s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Și mulți dintre ei ziceau: Are demon și nu este în toate mințile. De ce-L ascultați? Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon să deschidă ochii orbilor? Și era atunci la Ierusalim sărbătoarea Târnosirii templului și era iarnă. Iar Iisus mergea prin templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii și I-au zis: Până când ai să scoți sufletul din noi? Dacă Tu ești Hristos, spune nouă pe față. Iisus le-a răspuns: V-am spus și nu credeți. Lucrările pe care le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele; ele vin după Mine, iar Eu le dau viață veșnică.

„Putere am să pun sufletul Meu și putere am să îl iau, și nimeni nu-l ia de la Mine; Eu de la Mine Însumi îl pun” (Ioan 10, 18). Vezi că are putere și peste moarte, și peste viață și că această iconomie atât de mare o lucrează prin Sine Însuși? Și de ce să vorbesc despre Hristos? Căci și noi, faţă de care nimic nu există mai neputincios, facem multe prin noi înșine: și răutatea prin noi înșine o alegem, și virtutea prin noi înșine o urmăm. Dacă nu ar fi de la noi înșine și nu am avea putere, atunci nici în gheenă nu am cădea când păcătuim, nici Împărăția nu am dobândi-o când facem fapte bune. Așadar, afirmația: „Fiul nu poate să facă nimic de la Sine” (Ioan 5,19) nu înseamnă altceva decât nimic potrivnic Tatălui, nimic diferit, nimic străin. Este afirmația Unuia Care arată tocmai egalitatea și acordul de­săvârşit (cu Tatăl). Și de ce nu a zis că nu face nimic potrivnic, ci (a zis doar) că nu poate? Ca să arate încă o dată și prin aceasta egalitatea de neschimbat și desăvârşită. Această afirmație nu-L învi­nuiește de neputință, ci mărturi­sește multa Lui putere. (…) Desi­gur că acest cu neputință nu arată neputinţa, ci puterea, și chiar o putere negrăită. Deci ceea ce spune este că ființa Sa este incompatibilă cu toate cele de acest fel. Așa și noi, când spunem: Este cu neputință ca Dumnezeu să păcătuiască, nu Îl învinuim de neputință, ci mărturisim puterea Lui negrăită.