Din Cartea Facerii (27:1-41)

1. Iar după ce a îmbătrânit Isaac şi au slăbit vederile ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său cel mai mare, şi i-a zis: „Fiul meu!” Zis-a acela: „Iată-mă!”
2. Şi Isaac a zis: „Iată, eu am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele.
3. Ia-ţi dară uneltele tale, tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi adu-mi ceva vânat;
4. Să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, şi adu-mi să mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul meu până nu mor!”
5. Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze ceva pentru tatăl său;
6. Iar Rebeca a zis către Iacov, fiul cel mai mic: „Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, şi zicând:
7. „Adu vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc şi să te binecuvântez înaintea Domnului, până a nu muri”.
8. Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ţi poruncesc:
9. Du-te la turmă, adu-mi de acolo doi iezi tineri şi buni şi voi face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău;
10. Iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvânteze tatăl tău înainte de a muri”.
11. Iacov însă a zis către Rebeca, mama sa: „Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr.
12. Nu cumva tatăl meu să mă pipăie şi voi fi în ochii lui ca un înşelător şi în loc de binecuvântare, voi atrage asupră-mi blestem”.
13. Zis-a mama sa: „Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povaţa mea şi du-te şi adu-mi iezii!”
14. Atunci, ducându-se Iacov, a luat şi a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui.
15. Apoi a luat Rebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, şi a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic;
16. Iar cu pieile iezilor a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului lui.
17. Şi a dat mâncarea şi pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său,
18. Şi acesta a intrat la tatăl său şi a zis: „Tată!” Iar acela a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, copilul meu?”
19. Zis-a Iacov către tatăl său: „Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit; scoală şi şezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
20. Zis-a Isaac către fiul său: „Cum l-ai găsit aşa curând, fiul meu?” Şi acesta a zis: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”.
21. Zis-a Isaac iarăşi către Iacov: „Apropie-te să te pipăi, fiul meu, de eşti tu fiul meu Isav sau nu”.
22. Şi s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav”.
23. Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; şi l-a binecuvântat.
24. Şi a mai zis: „Tu oare eşti fiul meu Isav?” Şi Iacov a răspuns: „Eu”.
25. Zis-a Isaac: „Adu-mi şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvânteze sufletul meu!” Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus şi vin şi a băut.
26. După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: „Apropie-te, fiule, şi mă sărută!” â
27. Atunci s-a apropiat Iacov şi l-a sărutat. Şi a simţit Isaac mirosul hainei lui şi l-a binecuvântat şi a zis: „Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat, pe care l-a binecuvântat Domnul.
28. Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din belşugul pământului, pâine multă şi vin.
29. Să-ţi slujească popoarele şi căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste fraţii tăi şi feciorii mamei tale să ţi se închine ţie; cel ce te va blestema să fie blestemat şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta!”
30. Îndată ce a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, şi cum a ieşit Iacov de la faţa tatălui său Isaac, a venit şi Isav cu vânatul lui.
31. A făcut şi el bucate şi le-a adus tatălui său şi a zis către tatăl său: „Scoală, tată, şi mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvânteze sufletul tău!”
32. Iar Isaac, tatăl său, i-a zis: „Cine eşti tu?” Iar el a zis: „Eu sunt Isav, fiul tău cel întâi-născut!”
33. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte şi a zis: „Dar cine-i acela, care a căutat şi mi-a adus vânat şi am mâncat de la el înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat şi binecuvântat va fi?”
34. Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi foarte dureros şi a zis către tatăl său: „Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!”
35. Zis-a Isaac către el: „A venit fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvântarea ta”.
36. Iar Isav a zis: „Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înşelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâi-născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea”. Apoi a zis Isav către tatăl său: „Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată?”
37. Răspuns-a Isaac şi a zis lui Isav: „Iată, stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut lui robi; cu pâine şi cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu?”
38. Şi a zis Isav către tatăl său: „Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată:” Şi cum Isaac tăcea, Isav şi-a ridicat glasul şi a început a plânge.
39. Atunci, răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: „Iată, locuinţa ta va fi un pământ mănos şi cerul îţi va trimite roua sa;
40. Cu sabia ta vei trăi şi vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău”.
41. De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi a zis Isav în cugetul său: „Se apropie zilele de jelire pentru tatăl meu; atunci am să ucid pe Iacov, fratele meu!”