aşa grăieşte Domnul:
Din Prorocia lui Isaia (28:14-22)
14. Pentru aceasta, ascultați cuvântul Domnului, voi, oameni de râs, îndrumători ai poporului celui din Ierusalim!
15. Voi ziceți: Noi am făcut legământ cu moartea și cu iadul (șeolul) învoială; urgia va trece fără să ne atingă, căci ne-am făcut din minciună un adăpost și din viclenie un liman!
16. Pentru aceasta așa zice Dumnezeu: „Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preț, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina!
17. Și voi face judecata dreptar și dreptatea cumpănă. Și grindina va lua la vale adăpostul minciunii și potop de ape va da peste locul ei de scăpare!
18. Și legământul vostru cu moartea va fi stricat și înțelegerea voastră cu iadul (șeolul) va fi desfăcută. Când urgia va trece, vă va zdrobi,
19. Ori de câte ori va trece, vă va apuca! Căci ea va trece în fiecare dimineață, ziua și noaptea, și nu va fi decât groază, pentru a pricepe descoperirea!
20. Patul acesta va fi scurt și nu te vei putea întinde, iar așternutul lui prea scurt, ca să te învelești”.
21. Că Domnul Se va ridica precum altădată în muntele Perațim și Se va întărâta ca în valea Ghibeonului ca să săvârșească fapta Lui, fapta Lui ciudată, să împlinească lucrul Lui, lucrul Lui minunat.
22. Nu vă mai bateți joc, ca legăturile voastre să nu se strângă, că am auzit de la Domnul Dumnezeu Savaot că nimicirea este hotărâtă să fie pentru toată țara!
Din Cartea Facerii (10:32 – 11:9)
32. Acestea sunt neamurile, care se trag din fiii lui Noe, după familii şi după naţii, şi dintr-înşii s-au răspândit popoarele pe pământ după potop.
1. În vremea aceea era în tot pământul o singură limbă şi un singur grai la toţi.
2. Purcezând de la răsărit, oamenii au găsit în ţara Senaar un şes şi au descălecat acolo.
3. Apoi au zis unul către altul: „Haidem să facem cărămizi şi să le ardem cu foc!” Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de var.
4. Şi au zis iarăşi: „Haidem să ne facem un oraş şi un turn al cărui vârf să ajungă la cer şi să ne facem faimă înainte de a ne împrăştia pe faţa a tot pământul!”
5. Atunci S-a pogorât Domnul să vadă cetatea şi turnul pe care-l zideau fiii oamenilor.
6. Şi a zis Domnul: „Iată, toţi sunt de un neam şi o limbă au şi iată ce s-au apucat să facă şi nu se vor opri de la ceea ce şi-au pus în gând să facă.
7. Haidem, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor, ca să nu se mai înţeleagă unul cu altul”.
8. Şi i-a împrăştiat Domnul de acolo în tot pământul şi au încetat de a mai zidi cetatea şi turnul.
9. De aceea s-a numit cetatea aceea Babilon, pentru că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe toată faţa pământului.
Din Proverbele lui Solomon (13:19 – 14:6)
19. Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni.
20. Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău.
21. Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi.
22. Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi.
23. Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, însă averea se pierde din pricina nedreptăţii.
24. Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.
25. Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.
1. Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor.
2. Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe îl dispreţuieşte.
3. În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc.
4. Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos.
5. Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni.
6. Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară.
Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri. Omilii la Facere (I)
Să ne apropiem de Stăpân în așa chip încât să nu-i lăsăm dușmanului mântuirii noastre nicio portiță de intrare. El știe că în timpul rugăciunii putem vorbi cu Dumnezeu de cele ce țin de mântuirea noastră, că în timpul rugăciunii ne răscumpărăm păcatele, că în timpul rugăciunii arătăm doctorului rănile, ca să ne tămăduim; de aceea, mai cu seamă atunci diavolul ne atacă, își desfășoară puterile și îndemânarea ca să ne pună piedică sau să ne seducă atenția. Pentru aceasta, vă rog, să fim cu mintea trează! (…)
Dacă atunci când ne apropiem de un om pentru a-l ruga ceva suntem atât de concentrați, că de multe ori nu vedem nici pe cei ce stau alăturea; dacă atunci mintea noastră este atât de încordată, încât vede numai pe acela de care ne apropiem, apoi cu mult mai mult se cuvine să facem asta când ne apropiem de Dumnezeu; cu mult mai mult se cuvine să stăruim neîntrerupt și adeseori în rugăciune.
0 Comments