aşa grăieşte Domnul:
Din Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan (2:7-17)
Iubiților, nu vă scriu poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care o aveți de la început; porunca cea veche este cuvântul pe care l-ați auzit. Iarăși vă scriu poruncă nouă, ceea ce este adevărat întru El și întru voi, pentru că întunericul se duce și lumina cea adevărată începe să răsară. Cine zice că este în lumină, și pe fratele său îl urăște, acela este în întuneric până acum. Cine iubește pe fratele său, rămâne în lumină și sminteală nu este în el. Iar cel ce urăște pe fratele său, este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui. Vă scriu vouă, copiilor, fiindcă iertate v-au fost păcatele pentru numele Lui. Vă scriu vouă, părinților, pentru că ați cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, fiindcă ați biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru că ați cunoscut pe Tatăl. V-am scris, părinților, fiindcă ați cunoscut pe Cel ce este de la început. Scris-am vouă, tinerilor, pentru că sunteți tari și cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi și ați biruit pe cel viclean. Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubește lumea, iubirea Tatălui nu este întru el, pentru că tot ce este lume, adică pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. Și lumea trece, și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
Din Evanghelia după Marcu (14:3-9)
În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, și șezând la masă, a venit o femeie având un alabastru cu mir de nard curat, de mare preț, și, spărgând vasul, a vărsat mirul pe capul lui Iisus. Dar erau unii mâhniți între ei, zicând: Pentru ce s-a făcut această risipă de mir? Căci putea să se vândă acest mir cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei. Dar Iisus a zis: Lăsați-o! De ce îi faceți supărare? Lucru bun a făcut ea cu Mine. Că pe săraci totdeauna îi aveți cu voi și oricând voiți puteți să le faceți bine, dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu spre înmormântare. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut aceasta, spre pomenirea ei.
Evanghelistul nu analizează motivele celor ce se revoltă [pentru ceea ce ei consideră o risipire a mirului], ci se grăbește să ofere răspunsul lui Iisus: femeia aceasta a făcut o „faptă bună”, adică o faptă de iubire, care este explicată în continuare, tot de către Iisus, ca o prevestire a ungerii cu mir de la îngroparea Sa; de altfel, dacă voiește cineva să îi ajute pe săraci, are tot timpul ocazia să o facă, însă cinstea de a-L unge cu mir pe Iisus, Cel ce mergea spre Pătimire, este această clipă unică. Sensul acestor cuvinte este următorul: în numele arătării iubirii de săraci, nu trebuie să uite nimeni de Începătorul iubirii, Iisus, spre care sunt și trebuie să fie întoarse privirile oamenilor, chiar și cea mai mare intensitate a activității lor de binefacere.
0 Comments