aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola sobornicească a Sfântului Apostol Iacov (1:19-27)
Fraților, orice om să fie grabnic la ascultare, zăbavnic la mânie. Că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea și prisosința răutății, primiți cu blândețe cuvântul sădit în voi, care poate să mântuiască sufletele voastre. Dar faceți-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înșivă. Căci, dacă cineva este ascultător al cuvântului, iar nu și împlinitor, el seamănă cu omul care privește în oglindă fața firii sale; s-a privit pe sine și s-a dus și îndată a uitat ce fel era. Cine s-a uitat, însă, de aproape în legea cea desăvârșită a libertății și a stăruit în ea, făcându-se nu ascultător care uită, ci împlinitor al lucrului, acela fericit va fi în lucrarea sa. Dacă cineva socotește că e cucernic, dar nu își ține limba în frâu, ci amăgește inima, cucernicia acestuia este zadarnică. Cucernicia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl, aceasta este: să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor, și să ne păzim pe noi fără de pată din partea lumii.
Din Evanghelia după Marcu (10:17-27)
În vremea aceea, ieșind Iisus în drum ca să plece, a alergat cineva către El și, îngenunchind înaintea Lui, îl întreba: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât singur Dumnezeu. Știi poruncile: «Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înșeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta». Iar el I-a zis: Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinerețile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipsește: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogății. Și Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra cei bogați în Împărăția lui Dumnezeu! Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăși, le-a zis: Fiilor, cât de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu. Iar ei, mai mult uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputință, dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Cazul admirabil al iudeului din relatare arată că este cu putință ca cineva să țină Legea lui Dumnezeu, dar, în același timp, să se afle prins în cursa bunurilor sale, în siguranța sa înfumurată, în mecanismele pe care le născocește sinele său ca să se țină tare în viață și să înfrângă frica de moarte. Iisus vrea să sublinieze prin toate câte îi spune interlocutorului Său că hotârârea de a-L urma nu admite compromisuri, ci presupune o eliberare desăvârșită de tot ceea ce constituie o eventuală piedică în calea desăvârșirii. Ceea ce pretinde Dumnezeu este omul întreg, într-o urmare totală a lui Iisus, cu toate greutățile pe care le întâmpină o astfel de hotărâre, și nu numai o urmare în parte, în câteva manifestări ale lui. Cu alte cuvinte, răspunsul la întrebarea și dorința omului pentru viața veșnică este Însuși Hristos sau, dacă îl formulăm în terminologie ioaneică, „aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine Singurul Adevăratul Dumnezeu și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (In. 17, 3).
0 Comments