Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (4:1-13)

Fraților, să ne temem ca nu cumva, câtă vreme ni se lasă făgăduința să intrăm în odihna Lui, să pară că a rămas pe urmă cineva dintre voi. Pentru că și nouă ni s-a binevestit ca și acelora, dar cuvântul propovăduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credința la cei care l-au auzit. Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în odihnă, precum s-a zis: «M-am jurat întru mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea», măcar că lucrurile erau săvârșite de la întemeierea lumii. Căci, undeva, despre ziua a șaptea s-a zis astfel: «Și S-a odihnit Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrurile Sale». Și, în același loc, zice iarăși: «Nu vor intra întru odihna Mea!». Deci, de vreme ce rămâne ca unii să intre în odihnă, iar aceia cărora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat, Dumnezeu hotărăște din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: «Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoșați inimile voastre». Căci, dacă Iosua le-ar fi adus odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, după acestea, de o altă zi de odihnă. Drept aceea, s-a lăsat altă sărbătoare de odihnă poporului lui Dumnezeu. Pentru că cine a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit și el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale. Să ne silim, deci, ca să intrăm în acea odihnă, ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă a neascultării, căci cuvântul lui Dumnezeu e viu și lucrător și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, și pătrunde până la despărțitura sufletului și duhului, dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este să judece simțirile și cugetările inimii și nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite pentru ochii Celui în fața Căruia noi vom da socoteală.

Din Evanghelia după Luca (21:12-19)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Păziți-vă de oameni, pentru că își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă prilej de mărturisire. Puneți, deci, în inimile voastre să nu gândiți de mai înainte ce veți răspunde; căci Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toți potrivnicii voștri. Și veți fi dați și de părinți și de frați și de rudenii și de prieteni, și vor ucide pe unii dintre voi și veți fi urâți de toți pentru numele Meu; dar nici un păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veți dobândi sufletele voastre.

Părinți și Scriitori Biseri­cești, vol. 23 –  Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, I

Uită-mi-te cine au fost cei care au auzit aceste porunci aspre și grele! Oameni fricoși și de rând; oameni fără știință de carte și neînvățați; oameni necu­nos­cuți; oameni care nu cunoșteau deloc legile civile; oameni care nu luaseră niciodată cuvântul în agora; pescari și vameși; oameni plini de nenumărate scăderi. Dacă sufe­rin­țele acelea erau în stare să tulbure chiar pe oamenii tari și mari, cum de n-au fost în stare să doboare și să înspăimânte pe niște oameni lipsiți de experiență, pe niște oameni cărora niciodată nu le-a trecut prin minte că pot face așa ceva vreodată? Și nu i-a doborât!

Era și firesc, ar putea să-mi spună cineva; că Domnul le-a dat putere să curețe leproși, să alunge demoni.

Dar îți voi spune și eu, că tocmai puterea aceasta mai cu seamă era în stare să-i înspăimânte, că ei, care înviau morți, tocmai ei să sufere acele groaznice chinuri: tribunalele, închisorile, războiul tuturor și ura obștească a lumii, tocmai ei să îndure niște chinuri ca acelea, ei, care făceau minuni.

Și care le era mângâierea în fața acestor suferințe?

Puterea Celui Care i-a trimis! Aceasta e pricina că, înainte de toate, Hristos le-a dat ucenicilor această mângâiere, spunându-le: Iată, Eu vă trimit pe voi! Vă este de ajuns aceasta spre mângâierea voastră! Vă este de ajuns aceasta ca să vă dea curaj și să nu vă temeți de nimic din cele ce vor veni asupra voastră!

Ai văzut autoritate? Ai văzut stăpânire? Ai văzut putere nebiruită? Cele spuse de Hristos au acest înțeles: Să nu vă tulbu­rați, spune Domnul ucenicilor Săi, că, trimițându-vă în mijlocul lupilor, vă poruncesc să fiți ca oile și ca porumbeii! Puteam să fac cu totul dimpotrivă, să nu vă las să suferiți ceva, nici să cădeți ca oile pradă lupilor, ci puteam să vă fac mai înfricoșători decât leii! Dar aceasta vă e mai de folos; aceasta vă face și pe voi mai străluciți și aceasta propovă­duiește și puterea Mea!