aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (5:11 – 6:8)
Fraților, despre Melchisedec avem mult de vorbit, și lucruri grele de tâlcuit, de vreme ce v-ați făcut greoi la auzit. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiți învățători, aveți iarăși trebuință ca cineva să vă învețe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. Pentru că oricine se hrănește cu lapte este nepriceput în cuvântul dreptății, de vreme ce este prunc. Iar hrana tare este pentru cei desăvârșiți, care au prin obișnuință simțurile învățate să deosebească binele și răul. De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne ridicăm spre ceea ce este desăvârșit, fără să mai punem din nou temelia învățăturii despre pocăința de faptele moarte și despre credința în Dumnezeu, a învățăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică. Și aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu. Căci este cu neputință pentru cei ce s-au luminat odată și au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt, și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, cu neputință este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăși spre pocăință, fiindcă ei răstignesc lor, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de batjocură. Țarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei și rodește iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primește binecuvântarea de la Dumnezeu; dar dacă aduce spini și ciulini, se face netrebnică și blestemul îi stă aproape, iar la urmă focul o așteaptă.
Din Evanghelia după Luca (21:5-8, 10-11, 20-24)
În vremea aceea, vorbind unii cu Iisus despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când, oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul săbiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fI călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
[E]i au socotit că El grăieşte pentru sfârşitul cel de obşte, cu toate că le zicea pe cele pentru robia Ierusalimului, care s-a făcut de către romani. Din această pricină şi El, pogorându-Se [măsurii înţelegerii] lor, lasă dintr-odată cuvintele cele pentru robie, căci avea să le împletească pe acestea cu cele pentru vremea de apoi. Iar acum pentru sfârşitul lumii vorbeşte şi îi întăreşte mai înainte pe dânşii ca să nu fie amăgiţi de proorocii cei mincinoşi, care vor veni mai înainte de Venirea Lui. Şi vor fi „războaie şi răzmeriţe”, căci după ce se va ridica toată dragostea, cu cuviinţă războaiele şi răzmeriţele vor avea încăpere [lucrare şi sălaş]. Iar din pricina războaielor va fi ciumă şi foamete; „ciumă”, fiindcă aerul se strică de trupurile cele moarte; iar „foamete”, fiindcă holdele nu se lucrează. (…) Şi, atotcuprinzător să zic, acestea pot să fie înţelese de obşte şi pentru sfârşitul veacului şi pentru robia Ierusalimului.
0 Comments