Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Tit a Sf. Ap. Pavel (1:15 – 2:10)

Fiule Tit, toate sunt curate pentru cei curați; iar pentru cei întinați și necredincioși nimeni nu este curat, ci li s-au întinat lor și mintea și cugetul. Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Îl tăgăduiesc, urâcioși fiind, nesupuși și, la orice lucru bun, netrebnici. Dar tu grăiește cele ce se cuvin învățăturii sănătoase. Bătrânii să fie treji, cinstiți, întregi la minte, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare; bătrânele de asemenea să aibă în înfățișare sfințită cuviință, să fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, să învețe de bine, ca să înțelepțească pe cele tinere să-și iubească bărbații, să-și iubească copiii, și să fie cumpătate, curate, gospodine, bune, plecate bărbaților lor, ca să nu fie defăimat cuvântul lui Dumnezeu. Îndeamnă, de asemenea, pe cei tineri să fie cumpătați. Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dovedind în învățătură neschimbare, cuviință, cuvânt sănătos și fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se rușineze, neavând de zis nimic rău despre noi. Slugile să se supună stăpânilor lor, întru toate, ca să fie bine plăcute, neîntorcându-le vorba, să nu dosească ceva, ci să le arate toată buna credință, ca să facă de cinste întru toate învățătura Mântuitorului nostru Dumnezeu.

Din Evanghelia după Luca (20:19-26)

În vremea aceea arhiereii și cărturarii căutau să pună mâna pe lisus chiar în ceasul acela, dar s-au temut de popor, căci înțeleseseră că despre ei era vorba în pilda rostită de lisus. Și pândindu-L, I-au trimis iscoade, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-L prindă în cuvânt și să-L dea stăpânirii și puterii dregătorului. Și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, știm că vorbești și înveți drept și nu cauți la fața omului, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu. Se cuvine ca noi să dăm dajdie cezarului sau nu? Dar lisus, cunoscând vicleșugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiți? Arătați-Mi un dinar. Ale cui sunt chipul și inscripția de pe el? Iar ei au zis: Ale cezarului. Și El a zis către ei: Așadar, dați cezarului cele ce sunt ale cezarului, și cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu. Și nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului și, minunându-se de cuvântul Lui, au tăcut.

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca,  Sf. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei

Şi ne învaţă Domnul că a fi supuşi trupeşte celui care stăpâneşte trupurile noastre, ori împărat de va fi acela, ori tiran, nimic nu ne vatămă pe noi spre a fi plăcuţi duhovniceşte Dumnezeului duhurilor, căci zice Domnul: „Daţi înapoi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului, şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu”. Şi vezi că nu a zis „daţi”, ci „daţi înapoi”, adică, datorie fiind, întoarce-i tu înapoi datoria. Te păzeşte pe tine stăpânitorul tău de vrăjmaşi, viaţa ta o face paşnică, aşadar eşti dator a-i da lui dajdia în locul acestora (…); precum, cu adevărat, şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu I se cuvine a le da. Ţi-a dat ţie [Dumnezeu] minte, dă-i-o Lui înapoi pe aceasta, lucrând cu mintea. Ţi-a dat ţie cuvânt, dă-i-l Lui înapoi pe acesta, neasemănându-te cu dobitoacele cele neînţelegătoare, ci ca un cuvântător săvârşeşte toate lucrurile tale. Şi ca să zic în scurt: ţi-a dat ţie suflet şi trup, toate dă-i-le Lui înapoi şi chipul Lui întoarce-i-l Lui prin credinţă, prin nădejde şi prin dragoste umblând [pe calea vieţii].