aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Timotei a Sf. Ap. Pavel (4:9-22)
Fiule Timotei, silește-te să vii curând la mine, că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat și s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmația; numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire. Pe Tihic l-am trimis la Efes. Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele. Alexandru arămarul mi-a făcut multe rele; Domnul să-i răsplătească după faptele lui. Păzește-te și tu de el, căci s-a împotrivit foarte mult cuvântărilor noastre. La întâia mea apărare, nimeni nu mi-a venit în ajutor, ci toți m-au părăsit. Să nu li se țină în socoteală! Dar Domnul mi-a stat într-ajutor și m-a întărit, pentru ca, prin mine, Evanghelia să fie pe deplin vestită și s-o audă toate neamurile; iar eu am fost izbăvit din gura leului. Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău și mă va mântui în Împărăția Sa cerească. Lui fie slava în vecii vecilor. Amin! Îmbrățișează pe Priscila și pe Acvila și casa lui Onisifor. Erast a rămas în Corint; pe Trofim l-am lăsat în Milet, fiind bolnav. Silește-te să vii mai înainte de începutul iernii. Te îmbrățișează Eubul și Pudențiu și Lin și Claudia și frații toți. Domnul Iisus Hristos să fie cu duhul tău! Harul să fie cu voi! Amin.
Din Evanghelia după Luca (20:1-8)
În vremea aceea, pe când Iisus învăța poporul în templu și binevestea, au venit preoții și cărturarii, împreună cu bătrânii, și L-au întrebat, zicând către El: Spune nouă, cu ce putere faci acestea sau cine este cel ce Ți-a dat această putere? Iar El, răspunzând, a zis către ei: Vă voi întreba și Eu pe voi un cuvânt și spuneți-Mi: Botezul lui Ioan era din Cer sau de la oameni? Și ei cugetau în sinea lor, zicând: Dacă vom spune: din Cer, va zice: Pentru ce n-ați crezut în el? Iar dacă vom zice: de la oameni, tot poporul ne va ucide cu pietre, căci este încredințat că loan a fost proroc. Și au răspuns că nu știu de unde este. Atunci lisus le-a zis: Nici Eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.
[Î]i era cu lesnire Domnului să răspundă către dânşii – precum s-a grăit – şi să le spună că Proorocul, iar mai vârtos Dumnezeu porunceşte acestea. Dar ca să-i vădească pe dânşii cum că niciodată nu se supun Duhului Celui Sfânt, şi că nu numai lui Isaia, Proorocului cel vechi – care poate li s-a făcut lor întru uitare, ci nici lui Ioan, celui care ieri s-a arătat – care mai că nu era nematerialnic şi fără de trup, nu au voit să-i creadă, pentru acesta îi întreabă pe dânşii această întrebare vrednică de minunare. Prin care astupă şi gurile acelora şi ne arată şi nouă că dacă nu au crezut lui Ioan, un Prooroc atât de mare, care se părea că este mai mare decât El şi care-L mărturisea pe Dânsul, cum ar fi crezut Lui de le-ar fi dat lor răspuns cu ce putere face aceasta? Căci, orice ar fi zis Domnul, tot ar fi prihănit şi ar fi scuipat cele grăite, precum au scuipat şi cuvintele lui Ioan, cel care era mai slăvit la dânşii.
0 Comments