Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (3:1-13)

Fiule Timotei, vrednic de crezare este cuvântul: de poftește cineva episcopie, bun lucru dorește. Se cuvine, dar, ca episcopul să fie fără de prihană, bărbat al unei singure femei, veghetor, înțelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să învețe pe alții, nebețiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câștig urât, ci blând, pașnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviința; căci dacă nu știe cineva să-și rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu? Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului. Dar el trebuie să aibă și mărturie bună de la cei din afară, ca să nu cadă în ocară și în cursa diavolului. Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cucernici, nu vorbind în două feluri, nu dedați la vin mult, neagonisitori de câștig urât, păstrând taina credinței în cuget curat. Dar și aceștia să fie mai întâi puși la încercare, apoi, dacă se dovedesc fără prihană, să fie diaconiți. Femeile (lor), de asemenea, să fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpătate, credincioase întru toate. Diaconii să fie bărbați ai unei singure femei, să-și chivernisească bine casele și pe copiii lor. Că cei ce slujesc bine, rang bun dobândesc și mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus.

Din Evanghelia după Luca (16:1-9)

Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om bogat care avea un iconom, iar acesta a fost pârât lui că-i risipește avuțiile. Și, chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteală de iconomatul tău, căci nu mai poți să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face, că stăpânul meu ia iconomatul de la mine? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce voi face ca să mă primească în casele lor când voi fi scos din iconomat. Și chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât ești dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul și, șezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ți zapisul și scrie optzeci. Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii. Și Eu vă zic vouă: Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca,  Sf. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei

…voia Stăpânului este să iconomisim pe cele date la trebuinţele celor împreună cu noi robi, iar nu la ale noastre desfătări. Şi atunci când vom fi „pârâţi”, vrând să ne schimbe Stăpânul de la „iconomia” averilor, adică să ne scoată din viaţa aceasta – iar după mutarea cea de aicea vom şi „da socoteala de iconomie” -, dacă vom fi înţelepţi, vom cunoaşte măcar şi târziu ceea ce se cuvenea a face. Şi atunci, ne facem nouă „prieteni” din banii „nedreptăţii”, iar bani ai „nedreptăţii” aceia se numesc câţi Domnul ni i-a dat să-i cheltuim la trebuinţele fraţilor şi ale celor împreună cu noi robi, iar noi îi ţinem pentru noi înşine. (…)

Aşadar, ce urmează? Să-i facem împreună părtaşi ai acestor bani [ai „nedreptăţii”] pe fraţi, ca, atunci când vom lipsi de aici [„vom fi scoşi din iconomie”] – adică atunci când ne vom duce din viaţa aceasta -, să ne primească pe noi săracii în „corturile cele veşnice”.