aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (3:6-18)
Fraților, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriți de orice frate care umblă fără de rânduială și nu după predania pe care ați primit-o de la noi. Căci voi înșivă știți cum trebuie să vă asemănați nouă, că noi n-am umblat fără rânduială între voi, nici n-am mâncat de la cineva pâine în dar, ci cu muncă și cu trudă am lucrat noaptea și ziua, ca să nu împovărăm pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înșine pildă vouă, spre a ne urma. Căci și când ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar unora ca aceștia le poruncim și-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să muncească în liniște și să-și mănânce pâinea lor. Iar voi, fraților, nu pregetați să faceți ce e bine. Și dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, pe acela să-l însemnați și să nu mai aveți cu el nici un amestec, ca să-i fie rușine. Dar să nu-l socotiți ca pe un vrăjmaș, ci povățuiți-l ca pe un frate. Și Însuși Domnul păcii să vă dăruiască vouă pace totdeauna și în tot chipul! Domnul fie cu voi cu toți! Salutarea cu mâna mea – a lui Pavel, acesta este semnul meu în orice scrisoare. Așa scriu. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toți. Amin!
Din Evanghelia după Luca (13:31-35)
În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!».
De zavistie topindu-se blestemaţii farisei, se ispitesc să-L sperie pe Domnul, şi cu Irod îl înfricoşează pe El. Căci nu voiau ei să-L vadă pe Domnul făcând minuni, ca nu prin mulţimea minunilor să tragă [spre El] noroadele şi, cu puterea cuvântului învăţându-le, să le întoarcă către Sine. Deci îl aduc înainte pe Irod şi se prefac că au purtare de grijă de Mântuitorul. Iar El, ştiind inimile acestora, blând şi acoperit [tăinuit] – după cum este obiceiul Său – le răspunde lor şi zice: „Spuneţi vulpii acesteia”. Şi se pare că ar numi „vulpe” pe Irod, dar, dacă cineva cu de-amănuntul va lua aminte, va pricepe că cu prisosinţă îi însemnează aici pe farisei. Pentru că Domnul nu a zis „vulpii aceleia”, ci „vulpii acesteia”, oarecare cuvânt de mijloc uneltindu-Şi cu înţelepciune. Căci, prin a numi numai o singura „vulpe”, le-a dat lor să-l înţeleagă pe Irod, iar prin a zice cu arătare „acesteia”, pe înșişi viclenii aceia i-a însemnat [arătat], căci cu adevărat vicleşugul şi năravul cel rău al vulpii îl aveau fariseii.
0 Comments