aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (2:1-12)
Fraților, în privința venirii Domnului nostru Iisus Hristos și a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm, să nu vă clintiți degrabă cu mintea, nici să vă spăimântați, nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ca pornită de la noi, cum că ziua Domnului a și sosit. Să nu vă amăgească nimeni, cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu. Nu vă aduceți aminte că, pe când eram încă la voi, vă spuneam aceste lucruri? Și acum știți ce-l oprește ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Și, de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciunii, ca să fie osândiți toți cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea.
Din Evanghelia după Luca (12:48-59)
Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, și cui i s-a încredințat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, și cât aș vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea și mulțimilor: Când vedeți un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceți că vine ploaie mare; și așa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceți că va fi arșiță, și așa este. Fățarnicilor! Fața pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înșivă nu judecați ce este drept? Și când mergi cu pârâșul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, și judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniță. Zic ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban.
Şi cum, zicând că „cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi”, la numărare a numit şase feţe? Deci zicem că o faţă de două ori s-a numărat, pentru că fiica şi nora aceeaşi este, care de către maica ei este numită fiică, iar pentru soacră e noră. Deci trei vor fi dezbinaţi, tatăl şi maica şi soacra, împotriva a doi, adică fiul şi fiica. (…)
Şi să-mi înţelegi aşa simplu: „tată” şi „mamă” şi „soacră” pe toate cele învechite, iar „fiu” şi „fiică” pe toate cele înnoite. Aşadar, Domnul voieşte ca poruncile şi dogmele Lui cele noi şi dumnezeieşti să se învrăjbească cu toate năravurile şi dogmele noastre cele vechi şi păcătoase.
Încă înţelege şi aşa: „tată” este mintea, iar „fiu”, cuvântul. Deci dezbinare s-a făcut întru o „casă”, adică într-un om. (…) Iar, uneori, și de la simţire [„fiică”, „noră”] se face război împotriva cugetului [„mamă”, „soacră”], pentru că simţirea, prin minuni şi prin semnele cele văzute povăţuindu-se spre credinţă, nu se pleacă gândurilor cugetului, (…) care silesc pe cei ce iau aminte la dânsele a nu crede că Dumnezeu S-a făcut om sau că Fecioara a născut.
Aşadar, nu toată pacea şi unirea este lucru bun, ci, uneori, şi vrajba şi dezbinarea oarecare lucru dumnezeiesc se pare a fi. Nimeni, dar, să nu se împrietenească cu cei răi (…).
0 Comments