aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (4:18 – 5:10)
Fraților, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte. Iar despre ani și despre vremuri nu aveți nevoie să vă scriem, căci voi înșivă știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur noaptea. Atunci când vor zice: pace și liniște, atunci, fără de veste, va veni peste ei pieirea, ca și durerile peste cea însărcinată, și scăpare nu vor avea. Voi, însă, fraților, nu sunteți în întuneric, ca să vă apuce ziua aceea ca un fur. Căci voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei; nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca și ceilalți, ci să priveghem și să fim treji. Fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm; și cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Dar noi, fiind ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne în platoșa credinței și a dragostei și punând coiful nădejdii de mântuire; că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să viețuim.
Din Evanghelia după Luca (11:47 – 12:1)
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor! Că zidiți mormintele prorocilor pe care părinții voștri i-au ucis. Așadar, mărturisiți și încuviințați faptele părinților voștri, pentru că ei i-au ucis, iar voi le clădiți mormintele. De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: «Voi trimite la ei proroci și apostoli și dintre ei vor ucide și vor prigoni»; ca să se ceară de la neamul acesta sângele tuturor prorocilor care s-a vărsat de la facerea lumii, de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a fost ucis între altar și templu. Adevărat vă spun: că se va cere de la neamul acesta. Vai vouă, învățătorilor de Lege! Că ați luat cheia cunoștinței; voi înșivă n-ați intrat, iar pe cei ce voiau să intre i-ați împiedicat. Atunci, ieșind El de acolo, cărturarii și fariseii au început să-L urască de moarte și să-L silească să vorbească despre multe, pândindu-L și căutând să audă ceva din gura Lui, ca să-I găsească vină. În același timp adunându-se mulțime de mii de oameni, încât se călcau unii pe alții, Iisus a început să vorbească întâi către ucenicii Săi: Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia.
„Cheie a cunoştinţei” a numit Domnul învăţătura şi povăţuirea cea prin Lege, care poate să aducă la Hristos, căci Legea este cu adevărat povăţuitoare către Hristos. Deci, învăţătorii de Lege, cărora li se părea că tâlcuiesc Legea, ţineau „cheia cunoştinţei” din răutatea lor cea de voie şi nu deschideau uşile Legii ca [nu cumva] printru ele să intre şi ei şi norodul către Hristos.
Iar Legea este uşă către Hristos, însă uşa aceasta închisă este dacă cineva acoperirea Legii nu o va descoperi [dezveli, ridica] şi nu o va deschide, căci Domnul însuşi a zis: „Dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie” (loan 5, 46). Şi iarăşi „Cercetaţi Scripturile, că [socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică. Şi] acelea sunt care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, [ca să aveţi viaţă!]” (loan 5, 39-40). Precum voi arăta una: miel înjunghiau iudeii, [iar cu sângele lui] se ungeau stâlpii uşii şi cărnurile le mâncau; şi la ei aceasta era biruinţă asupra pierzătorului (Ieşire 12, 3-14). Tar aceasta toată însemna taina lui Hristos, Care ca un Miel neprihănit şi neîntinat, junghiindu-Se, s-au uns stâlpii noştri – adică mânia şi pofta – şi pragul cel deasupra al lor – adică partea cea cuvântătoare; şi trupul Fiului Omului l-am mâncat şi am biruit pe cel ce ducea întru pierzare puterile noastre cele sufleteşti.
0 Comments