Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (3:8-13)

Fraților, acum noi suntem vii, dacă voi stați neclintiți întru Domnul. Și ce mulțumire pentru voi putem să dăm în schimb lui Dumnezeu, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi, înaintea Dumnezeului nostru? Noaptea și ziua ne rugăm cu prisosință, ca să vedem fața voastră și să împlinim lipsurile credinței voastre. Dar însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Iisus Hristos să îndrepteze calea noastră către voi! Iar pe voi, Domnul să vă înmulțească și să prisosiți în dragoste unul către altul și către toți, precum prisosim și noi față de voi, spre întărirea inimilor voastre, ca să fiți fără de prihană întru sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toți sfinții Săi. Amin.

Din Evanghelia după Luca (11:34-41)

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul. Deci, când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău este luminat; dar când ochiul tău este rău, atunci și trupul tău este întunecat. Ia seama, deci, ca lumina din tine să nu fie întuneric. Așadar, dacă tot trupul tău este luminat, neavând nicio parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca și când te luminează făclia cu strălucirea ei. Și, pe când Iisus vorbea, un fariseu îl ruga să prânzească la el; deci, intrând, a șezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Atunci Domnul a zis către el: Acum voi, fariseilor, curățiți partea din afară a paharului și a blidului, dar înăuntrul vostru este plin de răpire și de viclenie. Nebunilor! Oare cel ce a făcut partea din afară n-a făcut și partea dinăuntru? Dați mai întâi milostenie cele ce sunt dinăuntru vostru și, iată, toate vă vor fi curate.

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Luca,  Sf. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei

Cunoştea Domnul nesocotinţa şi răutatea fariseilor, însă ospătează dimpreună cu dânşii tocmai pentru că erau vicleni şi aveau trebuinţă de îndreptare. Şi pentru aceasta mănâncă împreună cu dânşii, ca să aibă pricină şi să le îndrepteze lor năravurile. Căci şi acum, batjocorind obiceiul lor cel fără de socotinţă – adică a se curăţi ei mai înainte a de a mânca, îi învaţă că se cuvine să-şi curăţească sufletul prin fapte bune, pentru că a se spăla cu apă, nu sufletul, ci trupul îl curăţește. Iar nebunii aceia socoteau cum că dimpreună cu trupul şi sufletul lor se curăţeşte […].
Aşadar, Domnul aduce [înainte] pilda frumoasă şi plină de har a paharului. Şi fiindcă era vremea mesei, pentru aceea de „pahar” şi de „blid” pomeneşte, de la cele ce stăteau înaintea ochilor aducând în mijloc mărturie; şi, încredinţându-l pe fariseu că, precum nu este de niciun folos a fi paharul curat pe dinafară, iar înlăuntru plin de toată întinăciunea, tot aşa, [nu e de niciun folos] când trupul se scaldă, iar sufletul este plin de toată necurăţia, adică de „răpire şi vicleşug”.
Şi a însemnat cele două patimi care îi stăpâneau pe iudei, adică lăcomia, prin „răpire”, iar zavistia şi pe cele izvorâte dintru ea, prin „vicleşug”. Aşadar, nu este de niciun folos când sufletul se află aşa [întru acestea]. „Nebunilor, au nu Acela Care a făcut trupul – pe care îl socotiţi vrednic de multă îngrijire – a făcut şi sufletul? Aşadar, datori sunteţi şi pe acesta a-l curăţi”. Apoi îi învaţă pe ei cum se curăţeşte partea cea dinlăuntru, anume prin milostenie. Şi vezi, cum pe cele două patimi ale lor – răpirea şi zavistia – le tămăduieşte, prin a-i sfătui şi a le pomeni de milostenie. Căci acela care miluieşte, cu adevărat nu le va răpi pe ale celui care se miluieşte [este miluit] şi nu îl va zavistui pe cel ce se miluieşte [cel ce primeşte milostenia]. Deci, de vreme ce două patimi ale acestora a prihănit, cu o [singură] doftorie pe acestea le dezrădăcinează, adică cu milostenia, care este cea dintâi uşă a dragostei celei îndumnezeitoare.