aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Tesaloniceni a Sf. Ap. Pavel (2:20 – 3:8)
Fraților, voi sunteți mărirea și bucuria noastră. De aceea, nemaiputând răbda, noi am hotărât să rămânem singuri la Atena. Și am trimis pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu și împreună-lucrător cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îndemne în credința voastră, ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, de vreme ce singuri știți că spre aceasta suntem puși. Pentru că, și atunci când eram la voi, v-am spus de mai înainte că vom avea de suferit necazuri, precum s-a și întâmplat și știți preabine. Pentru aceea, și eu, fiind nerăbdător, am trimis ca să cunosc credința voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul și în zadar să ne fie osteneala. Acum, însă, venind Timotei de la voi la noi și dându-ne veste bună despre credința și dragostea voastră și că aveți bună amintire de noi totdeauna, dorind să ne vedeți, la fel și noi pe voi, de aceea, fraților, ne-am simțit mângâiați întru voi, prin credința voastră, în toată nevoia și strâmtorarea noastră; căci acum noi suntem vii, dacă voi stați neclintiți întru Domnul.
Din Evanghelia după Luca (11:29-33)
În vremea aceea, adunându-se mulțime de oameni, Iisus a început a zice: Neamul acesta este un neam viclean; cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul prorocului Iona. Căci precum a fost Iona un semn pentru niniviteni, așa va fi și Fiul Omului semn pentru acest neam. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbații neamului acestuia și-i va osândi, pentru că a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și, iată, mai mult decât Solomon este aici. Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, mai mult decât Iona este aici. Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeșnic, așa încât cei care intră să vadă lumina ei.
Şi mi se pare mie că [Domnul] acestea le grăieşte, ca şi cum ar fi zis: „O, fariseule, ai [fii cu] cunoştinţă, aceasta este «lumina»! Ţi se cuvenea ţie ca cunoştinţa [lumina] aceasta a o iconomisi spre cunoştinţa minunilor, încă şi altora a le descoperi şi a le arăta pe acestea, cum că sunt lucruri ale Fiului lui Dumnezeu şi nu ale lui Beelzebul. Pentru ca aceia care «intră [în casă]», adică cei noi începători, să vadă lumina; căci cel înţelept «a intrat», iar cei ce încă învaţă „intră”. Dar voi, fariseii, nu aţi voit, ci «ochiul» sufletului, adică mintea care era dreapta, aţi făcut-o strâmbănoagă şi colţuroasă. Căci precum «ochiul» trupului îl va preschimba asemenea lui şi pe trup; de va fi luminat, va fi şi trupul în lumină, iar de va fi întunecat, va fi acela întru întuneric. Întru acest chip, şi sufletul, dimpreună cu mintea, se preface [preschimbă]. Iar dacă mintea – «ochiul» pe care l-a primit de la Dumnezeu – se va afla întunecată fie de zavistie, fie de iubirea de bani şi, în scurt să zic, de iubirea de materie, se întunecă şi sufletul”.
0 Comments