aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Coloseni a Sf. Ap. Pavel (2:13-20)
Fraților, pe voi, care erați morți, în fărădelegile și în netăierea împrejur a trupului vostru, v-a făcut vii, împreună cu Sine, iertându-vă toate greșelile; ștergând zapisul ce era asupra noastră, care ne era potrivnic cu rânduielile lui, și l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce, dezbrăcând (de putere) începătoriile și stăpâniile, le-a dat de ocară în văzul tuturor, biruind asupra lor prin cruce. Nimeni, deci, să nu vă judece pentru mâncare sau băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună nouă, sau la sâmbete, care sunt umbră celor viitoare, iar trupul (este) al lui Hristos. Nimeni să nu vă smulgă biruința printr-o prefăcută smerenie și printr-o fățarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut și îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească, în loc să se țină strâns de capul de la care trupul tot – prin încheieturi și legături, îndestulându-se și întocmindu-se – sporește în creșterea lui Dumnezeu. Dacă, deci, ați murit, împreună cu Hristos, față de înțelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca și cum ați viețui în lume, răbdați porunci ca acestea?
Din Evanghelia după Luca (9:18-22)
În vremea aceea, când Se ruga Iisus îndeosebi, erau cu El ucenicii, și i-a întrebat, zicând: Cine zic mulțimile că sunt Eu? Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul, iar alții Ilie, iar alții că a înviat un proroc din cei vechi. Și El le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta, zicând că Fiul Omului trebuie să pătimească multe și să fie defăimat de către bătrâni și de către arhierei și de către cărturari și să fie omorât, iar a treia zi să învieze.
– Îmi tot vorbești despre un Dumnezeu bun și iertãtor – zicea un om cãtre un ostaș […] – dar uitã-te în lume cã nu ne mai slãbesc loviturile și bãtãile Lui.
Ostașul rãspunse foarte cuminte astfel:
– Când o oaie iese din turmã și își face de cap, ce face pãstorul? Fluierã dupã ea și o strigã pe nume, dar oaia n-ascultã. O amenințã cu bãțul, dar n-are grijã. Zvârle cu ceva dupã ea, dar oaia și mai mult se departã. Pe urmã, trimite câinele dupã ea, care o înhațã, o supãrã și o mușcã. Abia dupã aceastã supãrare, oaia se întoarce înapoi.
Așa e, frate dragã, și cu noi. Domnul, Pãstorul Cel Mare și Bun, a încercat multe chemãri dulci sã ne întoarcem înapoi din rãutãți, în turma Lui cea binecuvântatã. Dar noi n-am vrut sã ne întoarcem. De aceea, a trimis asupra noastrã necazuri și urgii care ne împresoarã și ne muncã din greu, încercând sã ne întoarcã în turma Lui cea sfântã. Vai de cei ce nici acum nu înțeleg și nu ascultã glasul și chemãrile Scumpului nostru Pãstor!
0 Comments