aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Coloseni a Sf. Ap. Pavel (1:24 – 2:1)
Fraţilor, acum mă bucur de suferinţele mele pentru voi şi împlinesc, în trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica, al cărei slujitor m-am făcut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost dată mie pentru voi, ca să aduc la îndeplinire cuvântul lui Dumnezeu, taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită sfinţilor Săi, cărora a voit Dumnezeu să le arate care este bogăţia slavei acestei taine între neamuri, adică Hristos cel dintru voi, nădejdea slavei. Pe El noi Îl vestim, sfătuind pe orice om şi învăţând pe orice om, întru toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe tot omul, desăvârşit în Hristos Iisus. Spre aceasta mă şi ostenesc şi mă lupt, potrivit lucrării Lui, care se săvârşeşte în mine cu putere, fiindcă vreau ca voi să ştiţi cât de mare luptă am pentru voi.
Din Evanghelia după Luca (9:7-11)
În vremea aceea a auzit Irod tetrarhul toate cele făcute de Iisus şi era nedumerit, că se zicea de către unii că Ioan s-a sculat din morţi; iar de unii, că Ilie s-a arătat, iar de alţii, că un proroc dintre cei vechi a înviat. Iar Irod a zis: Lui loan eu i-am tăiat capul. Cine este, dar, Acesta despre care aud asemenea lucruri? Şi căuta să-L vadă. Şi, întorcându-se, apostolii I-au spus lui Iisus toate câte au făcut. Atunci, luându-i cu Sine, S-a dus de o parte într-un loc pustiu, aproape de cetatea numită Betsaida. Iar mulţimile, aflând, au mers după El, şi El, primindu-le, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe cei care aveau trebuinţă de vindecare, îi făcea sănătoşi.
De ce le merge bine celor rãi?… de ce încercãrile și necazurile îi izbesc tocmai pe cei ce cautã pe Domnul și mântuirea… De ce sunt parcã mai feriți de încercãri cei ce trãiesc în nepãsare de cele sufletești și se tãvãlesc în toate patimile și pãcatele?… Iatã o întrebare care ispitește. Dar nu e grea de dezlegat. Vom folosi o asemãnare. Când cineva e bolnav, doctorul nu cruțã medicamentele oricât de amare ar fi. Și pe lângã asta se dau bolnavului și fel de fel de opreliști de mâncãri și bãuturi. Și bolnavul nu se supãrã cãci e vorba de viața și sãnãtatea lui. În chipul acesta sunt cei credincioși pe care Doctorul Cel ceresc îi apãrã de boala pãcatului, de boala pieirii sufletești, prin medicamente și opreliști: prin fel de fel de necazuri și încercãri.
Dar sunt și altfel de bolnavi, care nu mai pot fi salvați. Pe aceștia medicul nu-i mai supãrã cu medicamentele și opreliștile. Se apleacã spre cei ai casei și le șoptește: bolnavul e pierdut!… nu-l mai chinuiți cu medicamente și diete… dați-i sã mãnânce și sã bea tot ce poftește cãci și așa e pierdut! În chipul acesta sunt cei necredincioși cãrora le merge bine. Dar binele lor e șoapta medicului: lãsați-l sã mãnânce tot ce-i poftește inima, cãci și așa e pierdut… lãsați-l sã guste din toate plãcerile lumii cãci și așa mântuirea lui e pierdutã.
Sã ne fereascã Bunul Dumnezeu de un astfel de bine! Cea mai mare nenorocire pentru un om pãmântean este când se tãvãlește în pãcate și îi merge bine… când Dumnezeu nu Se mai ocupã de el; când Doctorul Cel ceresc îl lasã sã bea și sã mãnânce tot ce-i poftește inima.
0 Comments