Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Filipeni a Sf. Ap. Pavel (2:16-23)

Fraţilor, nu în zadar am alergat, nici în zadar m-am ostenit. Şi, chiar dacă mi-aş vărsa sângele pentru jertfa şi slujirea credinţei voastre, mă bucur şi vă fericesc pe voi pe toţi. Asemenea şi voi bucuraţi-vă şi fericiţi-mă! Eu nădăjduiesc, întru Domnul Iisus, că voi trimite pe Timotei la voi, fără zăbavă, ca şi eu să fiu cu inima bună, aflând veşti despre voi. Căci nu am pe nimeni altul, la un gând cu mine şi care să vă poarte grija cu adevărat, fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos. Dar încercarea lui o cunoaşteţi, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său. Pe el deci nădăjduiesc să-l trimit, îndată ce voi vedea ce va fi cu mine.

Din Evanghelia după Luca (6:37-45)

Zis-a Domnul: Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi; daţi şi vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf, căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceeaşi vi se va măsura. Şi le-a spus şi pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus de învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele şi nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaşte după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, iar omul rău din vistieria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Pãmântul absoarbe ploaia ce cade de sus, dar iarãși o sloboade în formã de izvoare și fântâni binecuvântate. Noi însã suntem pãmântul cel rãu, care soarbe neîncetat mila cerului de sus, dar în loc de apã vie slobozim afarã izvoare de urã, de otravã și de pãcat. Toatã firea cea necuvântãtoare dã înapoi darul cerului de sus. Ogoarele dau pâinea cea bunã din darul cerului de sus, pomii ne dau poamele, numai omul cel fãcut dupã Chipul și Asemãnarea lui Dumnezeu, numai omul cel ce soarbe neîncetat iertarea, bunãtatea, mila și iubirea cereascã, în loc de dragoste și alte roade bune, dã urã, zavistie, otravã și venin sufletesc. Ne mustrã și firea cea necuvântãtoare!…