aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (6:2-10)
Fraţilor, purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos. Căci, de se socoteşte cineva că este ceva, deşi este nimic, se înşală pe sine însuşi. Iar fapta lui însuşi să şi-o cerceteze fiecare, şi atunci va avea laudă, dar numai faţă de sine însuşi şi nu faţă de altul. Căci fiecare îşi va purta sarcina sa. Cel care primeşte cuvântul învăţăturii, să facă parte învăţătorului său din toate bunurile. Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; fiindcă ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă în Duhul, din Duh va secera viaţă veşnică. Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Așadar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi.
Din Evanghelia după Marcu (7:14-24)
În vremea aceea, chemând Iisus toată mulţimea la El, zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit, să audă. Şi, când a intrat în casă de la mulţime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Şi El le-a zis: Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi oare că tot ce intră în om din afară nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, uciderile, hoţiile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om. Şi ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului şi ale Sidonului.
Omul se arată mândru și înfumurat pentru că se încrede în propriile sale puteri -în loc să-și pună nădejdea în harul dumnezeiesc, recunoscând că nu poate face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu- și pentru că își afirmă autonomia absolută, refuzând să vadă în Dumnezeu principiul și țelul existenței sale. Înlocuind voința lui Dumnezeu cu voia sa împotrivitoare și făcând din ea un principiu absolut, se înțelege că va dori să poruncească altora, nu va asculta și nu se va supune față de nimeni și de nimic.
Și tot astfel, pentru că nu recunoaște în Hristos arhetipul firii sale, ci se socotește pe sine măsura tuturor lucrurilor, el le judecă pe toate și crede că le știe pe toate, se crede înțelept, vrea să aibă întotdeauna dreptate și să-i învețe pe toți și nu suferă să fie cu nimic contrazis. Și, într-un cuvânt, de aceea este plin de sine cel trufaș, fiindcă este cu totul gol de Dumnezeu.
0 Comments