aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (5:11-21)
Fraţilor, dacă propovăduiesc încă tăierea împrejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a încetat! O, de s-ar tăia de tot cei ce vă răzvrătesc pe voi! Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar dacă vă muşcaţi unul pe altul şi vă mâncaţi, vedeţi să nu vă nimiciţi voi între voi. Zic, dar: În Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Căci trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul, împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi. Iar, de vă purtaţi în Duhul, nu sunteţi sub Lege. Iar faptele trupului sunt cunoscute, şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am şi spus că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
Din Evanghelia după Marcu (7:5-16)
În vremea aceea L-au întrebat pe Iisus fariseii şi cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi multe altele ca acestea, pe care le faceţi. Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră! Căci Moise a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta» şi: «cel ce va grăi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, cu moarte să se sfârşească». Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei sale: Corban!, adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său ori pentru mama sa. Şi, astfel, desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră, pe care singuri aţi dat-o. Şi faceţi multe asemănătoare cu acestea. Atunci, chemând iarăşi mulţimea la El, zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit, să audă.
Senzaţia de „gol” care cere să fie „umplut” nu vine de la golul real al stomacului care şi-a primit cele de care avea nevoie. E „golul sufletesc”, gol care se face simţit pe neaşteptate şi strigă să fie umplut în ciuda şi tocmai din pricina satisfacerii nevoii naturale. Acest gol nu poate fi umplut cu mâncare sau cu alte lucruri naturale, pentru că în fiinţa lui e nemărginit. E acel spaţiu nemărginit care nu poate fi umplut decât de Cel Nemărginit. În străfunduri acest fapt este limpede pentru oricine, dar puţini au curajul să o recunoască faţă de sine sau faţă de ceilalţi.
0 Comments