Unele drumuri și străzi sunt netede și drepte, iar altele sunt anevoioase și cu urcușuri; tot așa și unele locuri din Dumnezeieștile Scripturi sunt tuturor ușor de înțeles prin ele însele, iar altele au nevoie de mai mult studiu și osteneală. Când mergem pe un drum de șes și neted, nu avem nevoie de multă luare aminte, dar, când drumul este povârnit și strâmt, sau se îndreaptă chiar spre vârful muntelui și are prăpăstii de o parte și de alta, trebuie să fim foarte atenți și cu ochii deschiși, pentru că greutatea drumului nu ne îngăduie să fim cu gândul în altă parte. Dacă ești puțin neatent și îți alunecă piciorul, tot trupul se prăvălește în prăpastie. Iar dacă te uiți în jos, în adânc, ți se întunecă mintea și te prăvălești. Tot așa și cu Dumnezeieștile Scripturi: locurile ușoare și lesne de înțeles le poți citi fără osteneală, însă locurile mai greu și anevoie de înțeles nu le poți pătrunde cu atâta ușurință. De aceea, trebuie să fim toți cu luare aminte și cu mintea trează când citim niște locuri ca acestea, ca nu cumva să fim în primejdie mare. Pentru aceasta, și eu uneori vă tălmăcesc locuri mai ușoare din Scriptură, iar alteori vă duc spre locuri mai grele, ca să vă ușurez și osteneala și să vă alung și neatenția. După cum cei care n-au de întâmpinat mari greutăți ajung nepăsători, tot așa și cei care dau numai de greutăți își pierd repede curajul în fața ostenelilor.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Ana, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)