Psalmi
Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (10:5-12)

5. Dar cei mai mulţi din ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie.
6. Şi aceste pilde pentru noi s’au făcut, ca să nu poftim la cele rele, aşa cum au poftit aceia.
7. Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii din ei; precum este scris: A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s’au sculat să joace;
8. nici să nu ne desfrânăm, aşa cum s’au desfrânat unii din ei şi’ntr’o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii;
9. nici să-L ispitim pe Domnul, aşa cum L-au ispitit unii din ei şi au pierit de şerpi;
10. nici să cârtiţi, aşa cum au cârtit unii din ei, şi nimiciţi au fost de către Nimicitor.
11. Şi toate acestea li s’au întâmplat lor ca pilde şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, a celor care-am ajuns sfârşiturile veacurilor.
12. Prin urmare, cel căruia i se pare că stă’n picioare să ia seama să nu cadă.

Din Evanghelia după Matei (16:6-12)

6. Iar Iisus le-a zis: „Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”.
7. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „N’am luat pâine!…”.
8. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, le-a zis: „Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin-credincioşilor, că n’aţi luat pâine?
9. Încă nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi luat?;
10. nici de cele şapte pâini la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
11. Cum de nu pricepeţi că nu despre pâine v’am vorbit, ci să vă feriţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”
12. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Istorioare, pilde și asemănări religioase, pr. Iosif Trifa

Unui învățat necredincios îi plăcea să ia peste picior pe cei credincioși.

– Ce-o mai fi și aia rugăciune? îi zicea el unui credincios. A te ruga înseamnă a vorbi cu văzduhul și cu vânturile.
Credinciosul tăcea.
Într-o zi, îl află pe cel necredincios vorbind la telefon.
– Dar dumneata ce faci? Te-ai apucat să vorbești cu peretele? Dumneata vorbești cu pereții!…
– Ha, ha! Pesemne dumneata nici nu ai idee despre ce e ală telefon și despre cum se poate vorbi prin telefon!
– Ba am, dragul meu! Dar am voit să-ți arăt că, întocmai așa, nici dumneata n-ai idee despre telefonul meu sufletesc prin care eu vorbesc cu Dumnezeu. Când eu ți-am zis că vorbești cu pereții, erai gata să-mi spui că sunt un prost. Dar în aceeași situație erai și dumneata când îmi spuneai că eu vorbesc cu văzduhul și cu vânturile când mă rog. Dumneata n-ai nicio idee despre legătura ce mi-o fac eu cu cerul, cu Dumnezeu, prin rugăciune…